Prin cuvânt, Dumnezeu a creat toate cele văzute şi nevăzute. Alături de gândire, limbajul reprezintă forţa speciei umane. În evanghelia după Ioan este scris: ,,La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul”. Cuvântul, reprezintă puterea de a ne exprima, de a comunica, sau de a crea evenimente în viaţa noastră.
Cuvântul ca forţă creatoare
La baza creaţiei stă cuvântul şi el reprezintă expresia gândului. Gândul, este cel care poate atrage binele şi răul în viaţa noastră. Cuvântul reprezintă mult mai mult decât o imagine şi de aceea imaginaţia celor care citesc este infinit mai mare decât a celor care doar recepţionează imagini. Tot prin cuvânt, se face legătura între fizic şi spiritual. Totdeauna cuvântul, reprezintă cartea noastră de vizită, în contact cu socialul. Atunci când eşti lovit cu vorba, te doare mai mult decât o lovitură fizică. Orice putere creatoare, rău folosită, poate deveni distructivă.
Cuvântul ca forţă distructivă
Din păcate, cuvântul este folosit şi pentru înjurături, blesteme sau tot felul de răutăţi, care de cele mai multe ori, reprezintă o formă de descărcare a unei stări de tensiune negative, pe care am acumulat-o. Una dintre armele cele mai teribile de distrugere, pe care o are omul la îndemână, este cuvântul. Înjurăturile şi blestemele, chiar şi nevinovata bârfă, ne alterează viaţa. Distrugerea fizică şi spirituală prin cuvânt, ne ruinează sufletul şi trupul.
Folosirea greşită a cuvântului, poate crea mari nenorociri. Furia, gelozia, invidia sau ura, sunt emoţii otrăvite, care ne marchează existenţa. Să nu uităm că reproşul este ca un porumbel călător. El zboară, dar totdeauna se va întoarce acasă.
Psihologul şi nu numai, se foloseşte în demersul său de investigare şi evaluare, de forţa cuvântului.
Pentru a putea transmite corect un mesaj, trebuie ca în cuvânt, să fie şi emoţie. Iubirea, este cuvântul care se apropie cel mai mult de Dumnezeu. Yoghinii, spuneau că repetarea unui cuvânt de un milion de ori, îl transformă în obiect. Rugăciunea, se face de cele mai multe ori, cu ajutorul cuvintelor, dar pentru marii inţiaţi, cuvântul a luat deja forma divină.
Astfel, îşi pot modifica funcţionarea fiziologică ,în funcţie de starea pe care doresc să o obţină. Sugestia sau autosugestia, reprezintă exemple de cum pot fi ultilizate cuvintele, pentru a atinge alte stari de conştiinţă, altele decât cele obişnuite, adică starea de veghe, de somn sau visul. Sunt convins de faptul că ar trebui să fim mai atenţi şi la ce vorbim, nu doar la ce înghiţim.
Marc Aureliu spunea: ,,Viaţa noastră, este ceea ce fac din ea gândurile şi cuvintele noastre”. Cuvântul, reprezintă cel mai util vehicul de călătorie spre infinit şi poate visele noastre, vor fi curând realitate.
Psiholog,
Dragotoiu Adrian
