Pentru a putea reacţiona corect la informaţiile pe care le furnizează mediul şi a se putea adapta la situaţiile rezultate, omul trebuie să acţioneze corespunzător. Interesul, motivul principal, este acela care determină modul de reacţie. Motivul, este acel fenomen psihic ce are rol esenţial în declanşarea, orientarea şi modificarea conduitei. Motivaţia, este constituită din structura tuturor motivelor. Un motiv reprezintă o cauză principală a unui comportament.
Trebuinţe fizice
La baza motivaţiei, stă un principiu biologic şi anume echilibrul, cu toate modificările din mediu. Atunci când acest echilibru este perturbat, omul trebuie să reacţioneze pentru restabilire lui. Fizic, acest lucru înseamnă apariţia unei trebuinţe cum ar fi: nevoia de apă, de hrană, de căldură etc. Există trebuinţe cum sunt: nevoia de a fuma, de a mânca dulce, de a te uita la televizor, nevoi care s-au format în cursul existenţei. Aceste trebuinţe, care stau la baza motivaţiei, sunt produsul civilizaţiei.
Trebuinţe psihice
Nevoia de apartenenţă la grup şi nevoia de apreciere a omului în cadrul grupului, dă naştere la anumite trebuinţe psihice. În primul rând, apare nevoia de a avea o poziţie ierarhică superioară în cadrul comunităţii. Pentru acest lucru, este nevoie de o anumită energie, care să îi determine pe cei implicaţi să se pună în mişcare. Se fac eforturi mari pentru a arăta într-un anumit fel, sau pentru a te putea prezenta după anumite standarde, iar pentru acest lucru se obsevă ce avânt au luat sălile de sport, sau saloanele de frumuseţe. Imaginea de sine a oricărui individ, ne impune un efort de adaptare, ceea ce implică o conduită specială, în primul rând nevoia de mişcare.
Dorinţa de tensiune şi de acţiune violentă, apare tot ca urmare a unor dezechilibre energetice, în anumite situaţii. Alături de atenţie şi afectivitate, motivaţia este un proces psihic reglator, de mare importanţă pentru toţi oamenii succesul, este motorul care stă la baza societăţii umane. Eşecul, nu reprezintă o opţiune pentru nimeni, poate fi doar o ipoteză de lucru. Plictiseala şi timpul mare de reacţie, care există între emiterea unei idei care implică acţiune şi punerea ei în practică, reprezintă două dintre problemele foarte importante ale prezentului.
Mulţi copii, nu sunt obişnuiţi cu efortul şi preferă să zacă ore în şir la calculator sau la televizor, fără să facă nimic altceva. Este foarte greu să motivezi un astfel de personaj, care are un capital de timp liber prost gestionat. Astfel, apare nevoia de a experimenta diverşi stimuli, pentru a scăpa de plictiseală: zahăr în exces, alcool, ţigări, iar mai târziu droguri. Sigur, nici epuizarea copilului cu tot soiul de ,,opţionale“ care-i fură copilăria, nu este o soluţie. Ca peste tot este nevoie de echilibru.
Succesul are la bază motivaţia, iar aceasta trebuie susţinută de un volum mare de muncă.
Plăcerea, este cea mai bună formă de motivaţie, numai că ea trebuie pusă totdeauna în concordanţă cu realitatea, pentru a obţine rezultatul dorit.
Psiholog,
Dragotoiu Adrian
