„Pacific Stars and Stripes”, organul oficial al lui „U.S. Army”, dezvăluia la 6 ianuarie 1946 că prizonierii americani căzuţi în mâna japonezilor deveniseră cobaii experimentelor biologice ale dr. Ishii Shiro.
Faptul era recunoscut şi de Guvernul Statelor Unite în august 1947. Statisticile militare americane confirmă această dureroasă realitate. Astfel, din 1.485 de prizonieri aliaţi luaţi de japonezi la Mukden, 1.174 erau americani, mulţi dintre aceştia piloţi. În prima iarnă (1942-1943) au decedat 430 de americani. Unul dintre supravieţuitori, Gregory Rodriguez (originar din Oklahoma), a descris printre primii felul în care prizonierii de război americani au fost utilizaţi pe post de cobai de „Unitatea 731”.
Un alt martor al experimentelor pe viu, maiorul britanic Robert Peaty, a ţinut chiar un jurnal secret, în care a consemnat, printre altele, cum 150 de prizonieri americani au părăsit, într-o singură zi, lagărul, fără să se mai reîntoarcă vreunul. Tot maiorul Peaty consemna lapidar, în jurnalul său, la 6 august 1943, „acum sunt 208 morţi”. Pentru ca la 21 noiembrie 1943 să precizeze din nou: „Există peste 230 de morţi”. Dacă avem în vedere cifra totală de 1.174 prizonieri americani din lagărul de la Mukden, precum şi faptul că în prima iarnă (1942-1943) muriseră 430 dintre aceştia, iar în noiembrie 1943 maiorul Peaty avansa cifra de 230 de alţi prizonieri ucişi, rezultă că 660 de americani din 1.174 de prizonieri au fost asasinaţi în mai puţin de un an în experimente ale „Unităţii 731”, care folosea prizonierii din lagărul Mukden drept cobai pentru cercetările biologice.
Este uşor de imaginat ce s-a întâmplat în următorii doi ani de război (1943-1945). Dar experimentele biologice conduse de dr. Ishii Shiro se derulau nu numai la Pingfang, lângă Harbi (China). Shiro coordona o serie de experimente biologice şi în Japonia.
Dan Aldea
