Poate fi remarcată, în ultima vreme, o neascunsă aversiune a politicienilor faţă de bugetari, de parcă aceştia ar fi determinat căderea economiei naţionale sau ar fi afectat cursul leului. Există, e drept, şi bugetari bogaţi. Iar politicienii ştiu care sunt aceia, dar nu îndrăznesc să le atingă veniturile.
Premierul ştie că destui bugetari primesc salarii mai mari decât el, dar asta nu pare să-l deranjeze pe cât îl enervează amărâtul de salariu de merit al unui profesor, obţinut după multă trudă, sau plata – absolut legală, prevăzută în Codul Muncii – a orelor suplimentare. Bugetarii cu salarii foarte mari nu fac, evident, ore suplimentare. Tot cei sărmani le fac. Cei bogaţi au nevoie de timp liber pentru a petrece şi a colinda lumea. Ceilalţi îşi fac probleme din scumpirea medicamentelor şi a ţigărilor, cu care se mai ajută în reducerea stresului, mereu în creştere.
Şi preşedintele ţării e bugetar. Iar el spune: „nu ducem lipsă de bugetari, ci de bugetari de calitate”. I s-ar putea răspunde, prin milioane de guri, că nici de preşedinte de ţară nu ducem lipsă, ci de unul de calitate. Dar şeful statului e prea nervos în aceste zile pentru a-l supune unui asemenea exerciţiu. De când cu cazul Popoviciu, nu mai e deloc în apele sale. Se zbate ca peştele pe uscat, aleargă de colo-colo, laudă investiţiile de miliarde fără a se întreba de unde provin acestea, îşi asumă efectele împrumutului implorat la FMI, dar, prin tot ce întreprinde, arată că nu e în apele sale.
Până la urmă, e normal să fie aşa. Şi el este, din 1990 încoace, bugetar. Aşa cum a fost – şi încă este – Adrian Năstase. Ambii s-au îmbogăţit nepermis de mult. Evident că fraudulos. Nu din bişniţa făcută ca marinar, şi nici din fabrica de îngheţată a ajuns clanul Băsescu la opulenţa stridentă de azi. Că a primit mită, nu mai încape îndoială. De unde să fi avut Elena Băsescu 800 de mii de euro, doar pentru apartamentul de 270 mp la interior plus 140mp de terasă într-un cartier de lux? Asta ca să nu mai vorbim de cum l-o fi mobilat, de maşină, de haine, de o altă casă, făcută în Vrancea etc. Bani cu lopata are şi Elena Băsescu, din salariul ei de 300 de euro, iniţial, care a ajuns acum, conform propriei sale declaraţii, la „o mie şi ceva de euro”. Păi atunci de unde toalete, maşină scumpă, consumaţie în cluburi, plimbări prin străinătate?, din cei 2.300 de euro pe care-i câştigă tata?, mama fiind casnică, dar întreţinând cal de rasă şi făcând daruri sărmanilor.
Multe sunt în neregulă cu această familie, iar capul ei tot încearcă să ne convingă de faptul că ar lupta cu un sistem ticăloşit din care face, evident, parte, dacă nu chiar îl controlează sau îl şi coordonează. Un minim bun simţ l-ar obliga să nu mai arunce cu noroi în bugetarii de rând, pe care-i acuză, fără încetare, de toate relele pământului. Ăştia măcar sunt cinstiţi şi luptă pentru respectarea unor drepturi pe care le-au câştigat în timp, fiindu-le acordate de statul român, nu furate.
Preşedintele ţării, care a făcut adeseori apel la popor, se află, acum, în război făţiş cu acelaşi popor.
Constantin Mirea
