Tibetul a atras dintotdeauna atenţia celor care au încercat să înţeleagă sensul vieţii şi şi-au pus întrebări cu privire la existenţa şi rolul nostru pe acest pământ, mai ales datorită faptului că el reprezintă centrul budismului.
Mănăstirile se află sus în munţi, iar cărările care duc acolo sunt deosebit de periculoase. Unui neiniţiat însă îi este foarte greu să afle tainele extrem de bine păzite în mănăstirile budiste. Chiar dacă cineva reuşeşte să ajungă cumva la o astfel de mănăstire, cei de aici sunt destul de laconici şi nu au relaţii cu străinii. Lobsang Rampa, cercetator şi scriitor care a trăit mult timp în Tibet, a scris aproximativ 20 de cărţi ce au fost traduse în numeroase limbi, devenind în scurt timp bestselleruri. El a călătorit mult, a vizitat mănăstiri budiste şi a reuşit chiar să stea cu călugarii de acolo.
Pentru a le câştiga încrederea, el a trebuit să se adapteze la ritmul lent al vieţii celor care trăiesc aici, care, în afară de rugăciunile zilnice obişnuite, nu pronuntă niciun cuvânt de prisos. Călugării îşi păzesc cu multă grijă tainele, dar pentru că budismul propovăduieşte atitudinea pasivă faţă de rău şi smerenia, ei nu-i alungă pe străini, dar nici nu au legături cu ei. Ca răsplată pentru răbdarea şi numeroasele sale renunţări, Lobsang Rampa s-a putut bucura de întâlnirea cu un călugăr, ale cărui destăinuiri au meritat toate eforturile sale. (A.M.)
