Circulă, de ceva timp, vorba că ar fi mai bine (niciodată nu se precizează pentru cine) ca alegerile să se desfăşoare odată cu cele europarlamentare. Principalul argument ar fi reducerea cheltuielilor, mai ales într-un an de criză, şi restrângerea în timp a disputelor politice acute, obligatorii atunci când e vorba de a desemna preşedintele ţării pentru următorii cinci ani.
Un politician cu dese derapaje în zona penibilului absolut, Radu Berceanu, se preface a nu fi aflat decât de curând, de pe la colţuri de stradă, despre o eventualitate în legătură pe marginea căreia presa tot brodează în ultima vreme. Este clar că o asemenea decizie l-ar avantaja în multe privinţe pe actualul preşedinte. Întâi de toate, zelul său totalitar din ultima perioadă – când s-a travestit, după voie, în Parlament şi Guvern – n-ar fi chiar aşa de aspru taxat, invocându-se aceeaşi paralizantă criză, în apropierea căreia preşedintele nu-şi permite să doarmă la Cotroceni, aşa cum tot spune, cu emfază, Traian Băsescu. Pe de altă parte, nici nu s-ar putea cuantifica precis efectele măsurilor luate şi care, deja, pun pe foc populaţia tot mai sărăcită. În fine, eventualii săi contracandidaţi n-ar avea suficient răgaz pentru a-şi pregăti o campanie electorală serioasă.
Ce gândeşte (sau, mai curând, mimează a face) Radu Berceanu, afacerist de Craiova respins de electorat atunci când a vrut să ajungă preşedinte al Consiliului judeţean, susţinătorul celebrului don- Costel şi protector al altor interlopi din Bănie? Întâi de toate, spune că PDL nu a luat în discuţie, încă, acest subiect. Cum ar veni, el e primul din acest partid care meditează la o asemenea soluţie! „Dacă mai multă lume (?) o să fie de acord cu ideea… probabil că cei trei candidaţi cunoscuţi, potenţiali, domnul Traian Băsescu, domnul Geoană şi cu domnul Crin Antonescu… o să socotească, împreună cu partidele lor, ce-i mai avantajos”. Întâi de toate, niciunul dintre cei trei n-a confirmat candidatura la preşedinţie. Apoi, Geoană şi Antonescu se pot consulta, într-adevăr, „cu partidele lor”, dar Traian Băsescu nu prea are cu cine să se consulte, neavând, oficial, un partid al său. „Dar eu sper – continuă analistul-politician – să discute nu numai ce-i mai avantajos pentru ei, ci şi ce-i mai avantajos la modul general”. Cum vine asta? Ce-i mai avantajos, „la modul general”? Asta nu spune Radu Berceanu. Dar noi pricepem unde bate „stimabilul”.
Dar principalul gând care-l animă pe eternul şi conflictualul ministru al Transporturilor este acela de a demonstra că fostul său preşedinte de partid nu ar fi neapărat avantajat de o asemenea schimbare a datei alegerilor prezidenţiale. (Gestul reflex al chelului de a-şi pune mâna-n cap.) Mai mult, el declară că Traian Băsescu nici nu ştie dacă e mai bine sau mai rău pentru el să se devanseze alegerile. (Păi, parcă era vorba despre „ce-i mai avantajos la modul general”, nu ce-l avantajează sau nu, în mod special, pe actualul şef al statului!) Demonstraţia continuă arătând modul în care poate raţiona (e prea mult spus, recunosc!) un ministru al Cabinetului Boc: „Poate în vară e maximul crizei, poate că maximul crizei e în toamnă…
Poate că dânsul, ocupându-se de unele lucruri (?!), o să-şi crească potenţialul electoral, nu neapărat să-l scadă, cum cred foarte mulţi că o să-i scadă permanent”. Cu alte cuvinte, în iunie, Traian Băsescu ar fi dezavantajat, dar „dacă mai multă lume” spune aşa, el se sacrifică şi candidează, făcându-le jocul adversarilor. Cam asta ne sugerează, cu isteţimea-i caracteristică, Radu Berceanu. Mai mult, Geoană şi Antonescu sunt chiar avantajaţi. Întrucât, în viziunea berbeaniană, ar putea fi sprijiniţi de candidaţii la europarlamentare din partidele lor. Pe sărmanul Traian Băsescu însă n-are cine să-l sprijine! Poate doar el, bietul, să pună umărul pentru candidaţii PDL.
N-am cum să-l preţuiesc pe Radu Berceanu, chiar dacă mi-aş propune-o (deşi am încetat de mai bine de un deceniu să mai încerc, în ceea ce-l priveşte, un astfel de exerciţiu), având în vedere cele bălmăjite zilele trecute la Realitatea TV şi din care am extras pasajele cât de cât coerente. Dar, având în vedere pretinsele sale subtilităţi persuasive, rămân la titlul deja dat, chiar dacă nutresc o undă de regret pentru indulgenţa pe care i-am arătat-o.
Hanibal Giurgescu
