Sicofant în raporturile cu superiorii, crâncen în relaţiile cu asistenţii săi, Ishii Shiro a dovedit, în multe rânduri, o lipsă totală de caracter, slăbiciune în faţa tentaţiilor, cu precădere a banilor şi a gheişilor.
După„incidentul Mikden” şi lansarea ofensivei japoneze în China (18 septembrie 1931), trupele imperiale au ocupat regiunea Chinei de nord-est, cunoscută drept Manciuria. Ishii Shiro a sesizat prompt şansa pe care i-o oferea ocupaţia japoneză în Manciuria şi a obţinut aprobarea pentru deschiderea unui „centru de cercetări bacteriologice”, ai cărui „cobai umani” îi erau furnizaţi de armata japoneză, mai ales poliţia militară, dintre localnicii chinezi.
În august 1932, Ishii Shiro şi 10 savanţi din cadrul „Colegiului Medical Militar” au întreprins o inspecţie prin toată Manciuria, stabilind sediul „centrului de cercetări biologice” pe malurile râului Piiyin, la circa 20 de kilometri sud de Harbin. La sfârşitul lui 1932, Shiro şi-a inaugurat „centrul”, denumit uneori „Unitatea Kamo”, alteori „Unitatea Togo”. În 1933, Ishii Shiro era promovat locotent-colonel, iar bugetul „Unităţii Kamo” atingea 200.000 de yeni.
Din 1936, prin ordin al Împăratului Hirohito, se înfiinţează două unităţi de cercetare biologică cu caracter militar, sub aripa armatei japoneze, în Kuantung, disimulate în spatele unor denumiri administrative dintre cele mai benigne. Prima era unitatea specială aflată sub comanda lui Ishii Shiro, denumită cu iz birocratic „Departamentul pentru Prevenirea Epidemiilor şi Purificarea Apei al Armatei din Kuantung, care în 1941 va fi rebotezat Unitatea 731, cu baza nouă la Pingfan.
Cea de-a doua, „Unitatea Wakamatsu” de sub comanda lui Yujiro Wakamatsu, ulterior rebotezată „Unitatea 100”, cu sediul la Mengchiatun, lângă Changchun, era înscrisă oficial, în acelaşi stil birocratic, drept „Departamentul pentru Prevenirea Bolilor Veterinare al Armatei din Kuantung”. În iunie 1938, Unitatea 731 a lui Shiro – promovat între timp la gradul de colonel – dispunea de serviciile a 300 de cercetători şi tehnicieni, dispunând de un perimetru de 32 de kilometri pătraţi.
Dan Aldea
