Şahul Iranului, Reza Pahlavi, s-a refugiat cu familia la Roma atunci când primul ministru, dr. Mohammad Mossadeq, a naţionalizat petrolul iranian – la sugestia Moscovei -, eliminând astfel companiile britanice şi americane din zonă.
În 1953 însă, prin „Operaţiunea Ajax”, CIA l-a readus la putere pe Şah, care a acordat din nou concesii petroliere marilor comapanii americane şi britanice.
Prin „Operaţiunea Ajax”, Iranul a suferit o singură schimbare: a trecut din sfera de influenţă britanică în cea americană.
După revenirea la putere, în 1953, regimul Şahului le-a făcut iranienilor o propunere greu de refuzat: să intre în partidul său sau să moară.
Mii de disidenţi care au refuzat înregimentarea au fost fie închişi, fie ucişi.
La alegerile regionale din 1954, poliţia secretă a Şahului a făcut razii în toate şcolile religioase, ocazie cu care sute de studenţi au fost ucişi, fiind aruncaţi de pe acoperişuri.
Prin asemenea mijloace regimul lui Reza Pahlavi a obţinut 100% din voturi, alegerile din Iran consemnând „recordul” de a înregistra mai multe voturi exprimate decât votanţi înscrişi.
În 1957, CIA creează în Iran „Savak”, o agenţie de poliţie politică care, în următorii 22 de ani de domnie a lui Pahlavi, va deveni notorie prin cruzimea sa.
Savak-ul era condus de consilierii CIA în activitatea de zi cu zi, specialiştii americani selectând personalul, stabilind organizarea agenţiei, precum şi folosirea agenţilor în diverse operaţiuni.
Metodele de interogatoriu ale Savak-ului erau de o cruzime neînchipuită, incluzând şocurile electrice aplicate în zonele sensibile, bătaia cu biciuri speciale, diverse metode de tortură- ca introducerea în rect a unei bucăţi de fier înroşit („fecioara spaniolă”) sau introducerea de apă fierbinte cu ajutorul unei sonde de sticlă -, atârnarea unor greutăţi de testicule, smulgerea unghiilor şi a dinţilor.
Sub Şah, Iranul s-a transformat în cea mai mare bază de spionaj a CIA contra Uniunii Sovietice.
Răsturnarea Şahului, în 1979, de către revoluţia religioasă fundamentalistă nu a schimbat cu nimic baza absolutistă de putere, dar i-a dat o direcţie teocratică şi antiamericană.
Dan Aldea
