Ca om, credeam că am văzut destule în viaţa mea, iar ca psiholog, credeam că sunt pregătit să înţeleg mai multe tipuri de comportament, dar ceea ce se întâmplă acum, în România anului 2009, este peste puterea mea de înţelegere.
Nu ştiu dacă doar criza economică este vinovată, dar să ajungi să concepi copii pentru ai putea vinde la bucată sau pe componente, mă face să cred că trăiesc un vis urât.
Sigur că nevoile materiale sunt cele care împing oamenii la gesturi disperate, pot să înţeleg asta, dar să ajungi să-ţi vinzi copiii doar ca să faci rost de bani, într-o ţară în care se poate şi munci pentru a-i obţine, mi se pare prea mult.
Criza este un mod de viaţă în această ţară, nu mai este o noutate, şi asta de mai bine de 50 de ani, dar acum se pare că au început să dispară atributele speciei umane în comportamentul nostru cotidian.
Acest gen de realitate este prezentă şi în alte ţări din America de Sud sau America Centrală, în Africa sau anumite părţi ale Asiei, dar nu pot să accept că în Europa acestui secol există astfel de oameni. Societatea civilă va trece peste acest aspect pentru că mulţimile au o personalitate atenuată de nuanţa anonimatului, dar noi, ca indivizi responsabili şi mai ales ca părinţi, ar trebui să fim mai atenţi, mai reactivi la acest tip de eveniment.
Stima de sine reprezintă un aspect important al personalităţii noastre şi faptul că sunt concetăţean cu acest tip de vertrebrat, mă face să fiu mai atent la ceea ce poate însemna viitor pentru noi ca cetăţeni ai României.
Ca psiholog, ştiu că frontiera între normal si patologic este destul de îngustă, dar genul acesta de decizie de a-ţi vinde copiii tăi sau ai altora ca piese de schimb pentru alte minţi bolnave nu-mi mai permite să mă pot situa în nici una din cele două ipostaze specifice cogniţiei umane respective: clasificarea şi compararea.
Nu ai ce să compari şi ce să clasifici în acest tip de atitudine şi acest lucru mă face să fiu în primul rând trist, dar şi revoltat că nu există o poziţie oficială, punitivă, pentru acest gen de comportament.
Sper ca aceste cazuri prezentate în media, să fie izolate şi să ne mai putem gândi ca naţiune, că facem parte din lumea civilizată.
Psiholog,
DRAGOTOIU ADRIAN
