Incriminarea prostituţiei este sistemul existent în România şi alte câteva ţări (Irlanda, Croaţia, Serbia, Malta etc.) Conform acestui sistem prostituţia sub orice formă este interzisă şi prevăzută de legea penală ca infracţiune, iar sub aspect etic este considerată contrară demnităţii umane. Totodată în statele respective este incriminat proxenetismul şi traficul de persoane. În afara Europei exemplul cel mai semnificativ sunt SUA, unde în majoritatea statelor prostituţia este ilegală.
Sistemul are în vedere pe de o parte descurajarea prostituţiei prin mijloace penale şi administrative, concomitent cu încurajarea prostituatelor de a ieşi din sfera infracţională, de a-şi alege o carieră demnă de o fiinţă umană. Succesul acestui sistem depinde de cadrul legislativ, de punerea în practică a legilor de către autorităţile poliţieneşti şi judiciare şi sprijinul dat de o educaţie adecvată.
Referindu-ne la România, proliferarea prostituţiei ilegale se explică prin cadrul legislativ parţial inadecvat, prin ineficienţa organelor judiciare şi indiferenţa altor autorităţi publice, dar şi prin promovarea din raţiuni comerciale a unor false modele de reuşită.
Ministerul Justiţiei critică actuala incriminare a prostituţiei, ca definiţie legală, dar implicit se autoacuză deoarece timp de 20 de ani nu a propus modificarea textului legal, deşi tocmai acest minister avea datoria să o facă.
Ministerul Justiţiei argumentează că nu este necesară incriminarea prostituţiei deoarece ea poate fi combătută eficient, cu metode moderne, cum ar fi sancţiunile contravenţionale. Este cea mai ridicolă afirmaţie, câtă vreme toată lumea ştie bine că amenzile contravenţionale nu au absolut nici un efect. Degeaba poliţia sau jandarmeria adună prostituatele de pe străzi şi le amendează, pentru că ele nu plătesc niciodată amenzile, ci de la secţia de poliţie se întorc direct la „locul de muncă”. Pe numele prostituatelor se adună sute de amenzi, dar acestea nu pot fi încasate deoarece prostituatele nu au nici venituri, nici bunuri asupra cărora să se execute silit amenzile. Halal eficienţă. Oare Ministerul Justiţiei chiar nu e la curent cu această situaţie?
Numărul redus de persoane condamnate pentru prostituţie se explică în mare parte prin ineficienţa poliţiei şi parchetului în instrumentarea cazurilor. Dacă aceeaşi prostituată a fost prinsă de nenumărate ori şi amendată, dar nu are venituri sau bunuri pentru executarea silită a amenzilor, nu ar trebui să fie deloc dificil de demonstrat caracterul penal al faptei. Lipsa de interes a poliţiei ar putea fi şi o consecinţă a iniţiativei de legalizare a prostituţiei lansate în anul 2007 de fostul ministru de interne Vasile Blaga.
Pe de altă parte, lipsa de condamnări ar putea servi ca argument în favoarea dezincriminării unei fapte doar dacă ar exprima în mod real inexistenţa în realitatea socială a faptei respective, ceea ce nu e cazul în speţă.
Combaterea prostituţiei prin reprimarea proxenetismului şi traficului de persoane sunt doar parţial eficace, întrucât vizează mai ales prostituţia forţată, dar până în prezent nu au dat rezultate vizibile în România. Ba am putea spune chiar dimpotrivă. Sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, inclusiv ai Ministerului Justiţiei, au proliferat o sumedenie de bordeluri ilegale, care nu numai că sunt tolerate, dar li se face şi publicitate pe faţă.
Ca să nu mai vorbim de ofertele de servicii sexuale din presa românească sau de pe internet. Iar în raportul Departamentului de Stat al SUA din 2008 (Trafficking in Persons Report 2008). România este criticată pentru rezultatele slabe pe linia combaterii traficului de persoane.
În fine, sub ochii toleranţi ai autorităţilor, prostituatele defilează pe unele canale de televiziune la orice oră, făcându-şi reclamă lor şi profesiei, pentru ca şi copiii să le poată vedea şi lua ca model de reuşită în viaţă. A propus ceva Ministerul Justiţiei în privinţa aceasta? CNA-ul a făcut ceva?
În concluzie, dacă Ministerul Justiţiei nu are în vedere sau nu are curajul de a-şi asuma responsabilitatea legalizării prostituţiei, argumentele sale legate de eficienţa dezincriminării acesteia rămân o simplă abureală pentru cei neinformaţi, menită să justifice soluţia cea mai proastă din câte pot exista.
Adulmecând oportunităţi de „afaceri” prospere, unii „investitori” români şi străini se pregătesc deja să intre pe piaţă, dând acatiste pentru iniţiatorii noului Cod Penal. Dar în afară de proxeneţi şi traficanţi, românii nu vor avea mai nimic de câştigat. Doar niscai boli venerice în plus.
V. Stănescu
