Suntem, mai mult ca oricând, o ţară a iluziilor goale de conţinut şi imposibil de împlinit. Ce vrea să însemne descentralizarea pe care ne-a cântat-o şi Vasile Blaga, fără vreun rezultat vizibil, şi pe care ne-o tot promit Dan Nica, Ion Bazac sau Ecaterina Andronescu? Nimic altceva decât că atribuţiile şi responsabilităţile Centrului vor fi transferate autorităţilor locale, care urmează a le organiza, finanţa, coordona şi controla.
Sănătatea este prima dispusă la acest demers. Mai ales în condiţiile în care ni se spune că avem cel mai mare număr de paturi de spital pe cap de locuitor din Europa. Nu contest, aşa o fi. Dar, în acest caz, avem, de departe, cei mai mulţi bolnavi din Europa, atâta vreme cât a găsi un pat liber într-un spital românesc este o veritabilă aventură, iar televiziunile ne tot arată cum pacienţii stau câte doi în pat în nenumărate stilate din ţară.
N-ar fi mai sănătos să nu le mai numărăm paturile suedezilor, nemţilor sau englezilor şi să privim cu mai mare atenţie la starea de sănătate, atât de precară, a românilor? Bun, şi cine va coordona şi verifica activitatea acestor spitale – primarul? Sau se vor crea posturi noi în administraţia locală, aşa, ca măsură de austeritate? Iar asta, să notăm amănuntul, în condiţiile în care cadrele medicale se grăbesc, pe bună dreptate, să plece către alte zări, iar posturile scoase la concurs, sfidând dispoziţia blocării acestora, sunt departe de a fi râvnite de prea mulţi.
Şi şcolile sunt în aceeaşi situaţie. În special cele din mediul rural, unde primarul – cu câte clase va fi absolvit şi el – devine unic decident, atât în privinţa titularizărilor, cât şi în cea a bunei desfăşurări a procesului instructiv-educativ.
Sentimentul care se desprinde privind această inutilă şi utopică tevatură este că politicienii noştri trăiesc într-o altă realitate decât aceea pe care o traversează acum România. În absenţa unor reglementări legale limpezi şi, ca atare, lesne de urmărit, orice descentralizare e o glumă proastă. Ca să nu mai vorbim de fondurile care ar urma să fie alocate şi gestionate. Spitalele din mediul rural ar urma soarta celui de la Bolintin Vale, şcolile ar fi pline de neamurile primarului, ca şi Poliţia Comunitară, care va şti imediat unde se află puşculiţa în care să verse peşcheşul. Doar vedem prea bine ce se întâmplă la nivel naţional! Ce speranţe putem nutri dacă se vor descentraliza, cum este lesne de anticipat, nepotismul şi numirile din interes personal ori de afaceri necurate?
Hanibal Giurgescu
