Editorial: De foarte mulţi ani nu am trăit un eveniment atât de trist

Fără să vreau, ajungând la vârsta de 54 de ani, am trăit multe evenimente legate de moartea unui om. Cele mai multe au fost personale şi trec peste ele. Rude şi prieteni au murit şi nu înteleg de ce s-a întâmplat aşa. Cu cât trece vremea, mă apropiu de religie, mă alătur unor amintiri şi stau şi azi şi ieri, ca şi cum ar fi fost aevea.

Începutul anilor -90 m-a marcat în acest sens. Nu aş vrea să fac paradă despre faptul că am fost şi eu pe străzi, pe vremea când erau proteste, dar şi pe vremea când au fost mutilaţi şi împuscaţi oameni. Am văzut oameni răniti şi oameni care trăgeau să moară. Ca şi acum, atunci, am scris articole, altceva nu ştiam. Nu prea am obiceiul să invoc trecutul, ce a fost, a fost şi vai de capul nostru, în prezent.

M-am lămurit ce s-a întâmplat cu marele sportiv Marian Cozma, în Ungaria. Am reţinut că era un băiat cuminte, care şi-a sunat mama să îi spună că este la un restaurant şi se simte bine, am mai reţinut că nu el a provocat scandalul, dimpotrivă a dorit să îl aplaneze. Am mai reţinut că tatăl lui, un mare sportiv, urma să îi cunoască prietena, vara aceasta, la nuntă. Mi s-a părut totul normal.

Cu alte cuvinte, m-am gândit, aşa trăim, ei sportivii de succes şi noi oamenii normali. Până se amestecă niste sceleraţi. Eu, încă, nu reuşesc să înţeleg de ce ar trebui să omori pe cineva pe loc, cu cuţitul, în inimă, dând de mai multe ori. Pentru că, chiar, cât m-am gândit, nu pricep, o pun pe seama drogurilor. Nu am apucat să consum niciodată.

Sunt sigur – şi aş vrea – că Marian Cozma va fi răzbunat.

În fond a murit un om pe care nu l-am cunoscut. El a pus alături mai multe comunităţi de oameni, poate trei popoare. Mulţi diplomaţi, din Ministerul Afacerilor Externe pot să îşi ia concediu, o dramă ne-a unit.

Sunt şi eu tata, domnule Cozma, înţeleg că şi, dacă toată Planeta este în preajma dumneavoastră, rămâne ceva, care nu poate fi definit în cuvinte, chiar când oamenii vor fi uitat, rămâne ceva, o jucărie, din copilărie, o zgâ- rietură, un cuvânt. Acestea pot trăi împreună cu noi, într-un crepuscul.

P.S. Fără a avea probleme cu etnia romă, observ că este prezentă cu ocazia unor evenimente tragice.

Horia Tabacu