Banca Mondială cu ajutorul OMS a iniţiat un studiu clinic şi prospectiv la nivel mondial asupra maladiilor iar rezultatele i-au surprins chiar şi pe cercetători.
Astfel depresia este la ora actuală considerată a patra cauză mondială de handicap, inclusiv înaintea maladiilor cardiace. Mai mult chiar, previziunile pentru următorii 25 de ani lasă să se întrevadă că prin anii 2020, depresia va fi a doua cauză mondială de handicap şi că va deţine primul loc în ţările în curs de dezvoltare.
Conceptul de „a trăi“ înseamnă să accepţi ca individ să şi pierzi, dar în acelaşi timp, să rezişti la încercările la care eşti supus, adică să înţelegi că tristeţea şi doliul fac parte din viaţa noastră. În cursul întregii noastre existenţe trebuie să ne confruntăm cu pierderile de tot felul, iar în final ne vom confrunta chiar cu pierderea vieţii. Acest lucru înseamnă că stresul ne va însoţi de-a lungul întregii noastre vieţi, dar nu stresul este problema, ci modul în care ne adaptăm la stres.
Depresia înseamnă că individul nu se poate adapta pierderii, psihanaliza fiind cea care defineşte depresia ca pierderea unei investiţii obiectuale. Din păcate depresia este foarte frecventă în societatea noastră şi reprezintă o adevărată dramă atât pentru individul care o trăieste cât şi pentru anturajul acestuia. Triada care însoţeste de obicei depresia este: nu pot să fac nimic, nu are nimeni nevoie de mine, nu am niciun viitor.
De cele mai multe ori, deprimatul se crede incurabil, convins că nu se mai poate face nimic pentru el iar indoiala este unul din simptomele esenţiale ale maladiei depresive. Alte simptome sunt: insomnia, scăderea libidoului, lipsa de tonus, tulburările de caracter, anomalii senzoriale, somatizări gen: cefalee, tulburări digestive, oboseală.
În această situaţie, este foarte important consultul unui specialist. De obicei tratamentul în majoritatea maladiilor depresive se face pe trei axe: tratament medicamentos, psihoterapie şi sprijinul rudelor.
Tratamentul medicamentos este doar apanajul medicului psihiatru el fiind singurul care decide ce fel de medicaţie se atribuie celui în cauză. În ceea ce priveşte psihoterapia, există mai multe şcoli sau tipuri de psihoterapie care se pot aplica pentru această problemă: terapie psihodinamică (psihanaliză sau psihoterapii de inspiraţie psihanalitică), terapii cognitiv comportamentale, terapii centrate pe client şi altele. Psihoterapia se bazează pe ascultare, înţelegere şi empatie (capacitatea de a simţii ce simte interlocutorul) şi are efect clinic dovedit în tratarea acestor afecţiuni, în principal prin suportul psihic pe care psihoterapeutul îl acordă celui în cauză.
În concluzie depresia este o boală şi trebuie tratată cu toată consideraţia datorită efectelor ei care pot fi devastatoare, mergând până la sinucideri din partea celor atinşi de această maladie. Configuraţia socială în care ne desfăşurăm existenţa, din păcate, este una care predispune la acest tip de maladie şi trebuie să avem înţelegere pentru tot ceea ce ne poate induce o stare de bine.
Astfel nu trebuie neglijat sportul, plimbările în natură, comunicarea cu cei din jur într-un mod care să nu producă tensiuni, alimentaţie sănătoasă, scurtarea timpului petrecut la televizor sau în faţa calculatorului, evitarea vorbitului în exces la telefonul mobil şi mai ales să ne bucurăm de fiecare moment pe care îl putem petrece cu cei dragi!
Psiholog, DRAGOTOIU ADRIAN
