O relaţie de lungă durată- cea a bărbaţilor cu jocurile video. Apare un joc, îl joacă până la plictiseală, eu mă bucur că s-a plictisit, dar în naivitatea mea, nu-mi dau seama că o să apară un alt joc care o să-i placă la fel de mult ca primul si lanţul continuă până când renunţ să mai sper că o să ajungă vreodată să se plictisească de tot ceea ce înseamă joc video.
Si nu e vorba numai de iubitul meu. Toţi bărbatii sunt pasionaţi de jocurile video. Oare de ce? De ce le place atât de mult să “intre” în plin razboi, să plece în “misiuni”, să joace fotbal sau un alt sport? Să fie oare vorba de anumite nevoie pe care noi, femeile, nu le înţelegem?
Să trecem în revistă cam ce simt bărbatii când se joacă online. Am gasit cateva raspunsuri. Control, putere, mobilitate, nevoia de explorare şi de a încerca noi experienţe, “imposibile” în viaţa reală, o nouă identitate, o relaxare, o depăşire a tuturor problemelor reale, refugiu, o întoarcere la copilărie. Bine spus o “Second Life”.
Pentru ei, jocul face trecerea de la relaxare la detaşare, nimic nu mai contează, nici măcar eu. Iubitul meu mi-a mărturisit că mă aude când îi vorbesc, dar vorbele mele nu pot să-i distragă atenţia de la acţiunea jocului respective, drept dovadă, nu mai e în stare să-mi şi răspundă. Cum e posibil? Deja ma simt pe locul II. Si va trebui să mă obişnuiesc.
Ma supar, imi trece, uit, el tot pasionat ramane.
O altă prietenă îmi zicea ca soţul ei si-a format deja deprinderi de la jocurile video. Dacă se uită la un film de acţiune are tendinţa de a se feri în mijlocul unui schimb de focuri.. Am răsuflat uşurată: al meu nu a atins inca acest „level”. Sunt un caz “fericit”.
Nu pot însă să nu mă intreb; ei cum ar reacţiona dacă ne-am gasi si noi o astfel de pasiune. Să ne zică: iubita, facem şi noi ceva? Si răspunsul iubitei să fie o mare linişte.
