MĂŞTILE sau „IOANA ŞI FOCUL” – de Matei Vişniec

Una dintre cele mai în vogă piese puse în scenă la Teatrul de Comedie este „Ioana şi Focul”, scrisă de dramaturgul român adoptat de francezi, Matei Vişniec, în regia Cătălinei Buzoianu.

Deşi decorul lasă de dorit şi Cătălina Buzoianu exagerează cu amprenta regizorală, piesa este o reuşită şi cel puţin primele trei părţi din ea te ţin cu sufletul la gură. Regele şi Regina acestui „joc de şah” sunt Marius Manole şi Dorina Chiriac. Marius Manole, la fel ca restul actorilor, în afară de Dorina Chiriac, intră în pielea mai multor personaje, nu mai puţin de şase, destul de asemănătoare dar în acelaşi timp diferite.

El este în primul rând un Povestitor care vrea să pună în scenă povestea Ioanei d-Arc la sute de ani după moartea ei tragică şi nedreaptă. Plin de zel şi optimist, crede că ştie totul despre controversatul personaj istoric, din tot felul de cronici, dar apare şi-l contrazice chiar Ioana d-Arc, care, degeaba strigă „Eu sunt Miracolul!” pentru că, evident, nu este crezută, nici în ceea ce-i priveşte identitatea şi nici în ceea ce afirmă că s-ar fi întâmplat cu adevărat în anii 1400, după Războiul de o sută de ani.

Piesa vrea să fie încă o reverie, o certificare a faptului că istoria este schimbată de oamenii datori să o povestească, reprezentând jumătate adevăr, jumătate invenţie.

Astfel că în două ore actorii, toţi tineri, încearcă să ne convingă cu umor de subiectivismul istoriei şi de prostia branduirii unor personaje care au marcat-o, piesa sfârşindu-se chiar cu listarea unor produse care au purtat numele Fecioarei din Orleans.

Dorina Chiriac a interpretat-o frumos pe Ioana d-Arc, stăpânind perfect emoţiile prin care trebuia să treacă, iar Marius Manole a fost pur şi simplu genial, înmulţit cu şase!

Au mai jucat Dragoş Huluba, Aurelian Bărbieru, Laura Creţ, Mihaela Măcelaru, Teodora Stanciu, Domniţa Ciolacov, Irina Sârbu, Lari Georgescu, Simina Constantin, Roxana Florea şi Gloria Găitan, cea din urmă dovedind din nou că talentul se moşteneşte în familie.

Supratema nu abundă de originalitate, dar piesa este dezvoltată corect, cu dozele perfecte de umor şi ironie.
Merită văzută!

regie Cătălina Buzoianu
decor Puiu Antemir
costume Anca Răduţă
măşti, păpuşi, marionete Liana Axinte
muzică originală Mircea Florian
mişcare scenică Mălina Andrei
light design Puiu Antemir şi Sorin Vintilă

Rozana Mihalache