Un prieten mi-a spus că femeile (fetele) se agaţă în trei feluri – unu – cu cheile de la maşină sau cardul de credit (cele materialiste şi superficiale – 60%), doi – cu un suc/un cocktail (cele drăguţe care de-abia s-au despărţit de prieten – 30%) şi trei – din vorbe (cele care au şi ceva în cap şi nu caută doar bărbaţi cu muşchi şi cu un cont generos în bancă – în proporţie de 10%, din nefericire).
Lumea ne oferă mai mult spaţii sociofuge decât sociopete, locuri neprielnice pentru a-ţi dezlănţui alura ta de mascul feroce. Trebuie menţionat că nu toate fetele cad pe spate la auzul unui claxon plin de hormoni sau al unui fluierat ostentativ. Aici mai sunt două categorii: cele care sunt flatate de aceste mici „atenţii” şi cele care se simt dezgustate şi zâmbesc ironic. Niciuna nu va deveni însă prietena ta după acest gen de manifestări. Când vine vorba de agăţat, noi bărbaţii, am cam rămas în pană de idei. E într-adevăr dificil. Dacă vorbeşti cu ea, nu prea aveţi subiecte comune, însă pentru a ajunge la subiecte comune trebuie să vorbiţi. Aici e paradoxul.
Chiar nu poţi să începi o discuţie cu „Ce părere ai despre imperativul categoric la Kant? Îi susţii mai degrabă teoria lui Hegel cu privire la această problemă?”. Fata îţi va arunca o privire care îţi va stivi ego-ul instantaneu. Sfaturile cu privire la agăţat şi la relaţii sunt întotdeauna foarte penibile. Băieţii de la bere îţi vor spune că trebuie s-o „vrăjeşti” cu anumite gesturi de macho, s-o priveşti într-un anumit fel sau să începi discuţia cu tot felul de replici greţoase. Nu îi asculta. Fetele îţi vor spune că este bine să fii tu însuţi, că orice tipă apreciază sinceritatea mai mult decât orice, şi că ăsta ar fi drumul pe care trebuie să mergi. Nu le asculta. Dacă eşti prea sincer, şi ajungi să-i povesteşti cum te bătea maică-ta cu făcăleţul când erai mic sau cum ai dat foc la o maşină când aveai doar 13 ani, vei ajunge de râsul curcilor. Un alt pas greşit al unei relaţii poate fi introducerea iubitei în grupul tău social. Aici nu e vorba neapărat dacă amicii tăi o vor „accepta” sau nu, sau dacă ea se va integra. Nu. Problema e mult mai complexă. Tu eşti altul cu ei şi altul cu ea.
Ei te cunosc într-un fel (probabil şi de mai mult timp, îţi ştiu toate secretele), iar ea şi-a format o cu totul altă imagine despre tine. Atunci când tu o vei prezenta prietenilor tăi, toată această imagine, toate piesele de puzzle pe care te-ai chinuit să le clădeşti astfel încât să se îmbine perfect, se vor spulbera cât ai clipi. Vei auzi replici de genul „Şi credeam că te cunosc…” însoţite de priviri înţelegătoare la început, dar care ascund în spate întrebări extrem de profunde în legătură cu relaţia voastră şi personalitatea ta. Situaţia poate degenera chiar mai rău.
Dacă ai nişte prieteni idioţi, total lipsiţi de diplomaţie, rişti ca ei să-i povestească toate fazele penibileprin care ai trecut de-a lungul vieţii, escapadele tale de bufon sau eşecurile în dragoste. Scena ar arăta cam aşa: ea total mirată şi nerăbdătoare să afle cât mai mult despre viaţa ta „ascunsă”, tu înroşindu-te ca un rac şi implorându-ţi amicii din priviri să tacă naibii din gură, ea insistând să audă absolut tot, tu asigurând-o că nu mai e nimic de auzit, prietenii negând, ea întrebându-te pe un ton ironic „sper că te-ai mai maturizat între timp, nu?”, tu asigurând-o disperat că acea perioadă a vieţii tale s-a sfârşit acum mult timp, prietenii povestindu-i o întâmplare similară de săptămâna trecută, tu în pragul unei crize de nervi aprinzându-ţi o ţigară, ea, complet siderată, „cum, pui, nu te-ai lăsat!”, ţie scăpându-ţi o înjurătură şi dezvăluindu-i că nu te-ai lăsat şi că după ce vă despărţeaţi fumai pachete întregi, ea supărată şi luând o mutră total patetică, tu încercând s-o linişteşti, ea respingându-ţi afecţiunea plină de ipocrizie, tu enervându-te şi plecând, rugând-o să te lase s-o conduci până acasă, ea spunându-ţi că o va duce unul din prietenii tăi, tu înjurând încă o dată şi blestemându-ţi soarta, ea (care nu bea niciodată din câte ştii) comandând un whiskey cu gheaţă, tu aruncându-i în scârbă cinci sute de mii pe masă şi apoi trântind uşa în forţă înainte ca ea să apuce să ţi-i arunce înapoi.
Era doar o teorie. Nu o luaţi prea în serios…
