Adrian Sitaru a intrat pe uşa din faţă a cinemaului odată cu obţinerea Trofeului Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj, „Valuri”, un film foarte bine închegat, cu premise excepţionale, astfel că „Pescuit sportiv” a fost aşteptat de două ori mai mult.
Lungmetrajul prezintă povestea unui cuplu, Mihaela/ Pisi (Ioana Flora) şi Mihai (Adrian Tititeni), care într-o zi cu soare vor să meargă la picnic/pescuit la marginea Bucureştiului. Încă dinainte să se urce în maşină cei doi încep o ceartă care evoluează pe parcursul drumului, cu scurte intermezzouri de tandreţuri. Aflăm din discuţiile lor că Pisi şi Mihai nu sunt un cuplu obişnuit, ci doi amanţi, care caută locuri ferite pentru a-şi trăi iubirea. Şi cum situaţia tensionată dintre ei nu era de ajuns, pe drum, lângă o pădure, cu Pisi la volan, lovesc o prostituată, pe Ana-Violeta (Maria Dinulescu). După mule izbucniri de conştiinţă ale lui Mihai şi tentativa eşuată a lui Pisi de a scăpa de ea, lăsând-o inconştientă în pădure, Ana sfârşeşte prin a-i însoţi la picnic.
Cuplul are în faţă o zi grea în care prostituata total sărită de pe fix şi cu pretenţii filozofale îi derutează cu intrigi şi şantaj, determinându-i să se îndoiască şi mai mult de ceea ce îi leagă. Imaginea (semnată Adrian Silişteanu) este clar… proastă. Deşi pot înţelege viziunea regizorală de a filma numai din „unghiurile subiective” ale personajelor, rămâne totuşi o imagine „prea făcută” din mână şi destul se slabă calitativ. Se putea realiza mult mai bine şi mai puţin obositor pentru spectator, chiar păstrând premisa regizorală, după cum spuneam, perfect explicabilă în context. Montajul nu este nici el strălucit, filmul fiind editat chiar de Adrian Sitaru, iar dialogurile sunt destul de slabe, uneori patetice, moralizatoare şi fals filozofice. De asemenea, în câteva din atributele prostituatei Sitaru nu a putut scăpa de clişee specific americane. Şi acum că am terminat cu punctele proaste ale filmului, să începem cu cele bune, care atârnă mai greu.
Mă bucur că regizorii români au tendinţa de a lucra numai cu anumiţi actori, actorii lor fetiş până la urmă, deoarece se creează o punte de comunicare şi o legătură specială regizor-actor care se simt şi se interceptează foarte bine de către spectator. Sitaru a mai lucrat cu Titieni excelent la „Valuri” şi acum se vede că cei doi îşi cunosc şi îşi desăvârşesc foarte bine aşteptările. Adrian Titieni este un deliciu în acest rol, debordând de sensibilitate – este uman, frumos spiritual, dezvăluind în acelaşi timp şi slăbiciuni sau scurte puseuri de egoism. Ioana Flora în rolul lui Pisi, o minunată actriţă de teatru, reuşeşte să joace corect, onorabil şi în film, dar destul de rigid.
Prestaţia ei însă nu e deloc neglijabilă, ba pe alocuri are sclipiri remarcabile şi ce e cel mai important, îşi simte şi îşi asumă rolul. Iar Maria Dinulescu demonstrează din nou că este o mare actriţă de film, interpretând grozav rolul prostituatei – pe româneşte, „era de-acolo!”. Ana este specială într-un fel, parşivă şi adoră să aplice un joc al seducţiei şi al şantajului cu noii ei „prieteni”. Ana poartă „ştampila” unui personaj memorabil şi interpretată de Maria Dinulescu, de care ne amintim cu plăcere din „Poveste la Scara C” (o fată de cartier ultramachiată), sau „California Dreamin-”(fiica sufocată de un tată mult prea posesiv şi dornică să zboare), ea capătă mai multă substanţă.
Cât despre scenariu în sine, cu toate obiecţiile aduse până acum, rămâne unul dintre cele mai proaspete şi de apreciat din ultima vreme, aducând în prim-plan o poveste simplă despre oameni. Şi mai mult decât atât, povestea are un substrat şi încă unul puternic. Una peste alta, „Pescuit sportiv” este un film mare şi cu siguranţă merită văzut (la cinema)!
Rozana Mihalache
