Jurnalul intim al lui Mihail Kogălniceanu consemnează circa 700 de femei, frecventate asiduu şi comentate cu ochi avizat de cel care, în viaşa publică, a fost primul ministru al Domnului Alexandru Ioan Cuza.
Despre aventurile galante ale lui Cuza Vodă s-a scris şi s-a comentat până la făurirea unei adevărate „legende”. Despre Kogălniceanu, de pildă, o biografie scria: „Acelaşi farmec îl exercita asupra femeilor, care, în mare parte, au fost cauza neliniştitei sale vieţi şi a deselor nevoi de bani”. Despre Vasile Alecsandri, alt mare boem al timpului, Costache Negri exclama exasperat, într-o scrisoare din 27 august 1862: „Dar poţi să te bizui pe acest şnapan vagabond, şi dacă vreo fustă nu-l va reţine pe undeva, pe drum?”
Exemplul cel mai viu de boem a fost însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza care, în mariajul cu Elena Doamna, îşi introdusese, cu seninătate, atât amanta, focoasa prinţesă sârboaică Maria Obrenovici (spioană a Rusiei), cât şi copiii făcuţi cu aceasta, pe care îi recunoscuse oficial. În noaptea de 11 spre 12 februarie 1866, de altfel, când puciştii au năvălit în dormitorul lui Cuza pentru a-l sili să abdice, căpitanii Costiescu, Lipoianu şi Pillat, cu săbiile scoase, l-au găsit pe Vodă tratând amor în pat cu Maria Obrenovici, după o partidă prelungită de cărţi din ajun. Căpitanul Lipoianu s-a văzut nevoit să-şi scoată cavalereşte mantaua, ca să o acopere cu ea pe sârboaică, în timp ce aceasta se îmbrăca furioasă. Schimbarea „moravurilor sexuale” din societate nu a rămas însă fără reglementări în plan public.
Astfel, încă din 2 iulie 1853 este introdusă, prin lege, „condicuţa” de sănătate pentru femeile practicante ale amorului liber. După Unire (1859), apare prima lege care reglementa statutul „femeii publice”, o definiţie pudică pentru practicantele celei mai vechi meserii, precum şi „instrucţiile” după care urmau să funcţioneze în Principatele Unite „casele de toleranţă”. „Instrucţiile” se refereau, în acelaşi timp, şi la „măsuri pentru stârpirea boalei venerice”. Să vedem şi noi care anume erau „instrucţiile” şi „măsurile” antivenerice în Principatele Unite, conform textului timpului, precizând doar că, în citatele folosite, am încercat, pe cât se poate, să păstrăm farmecul aparte al exprimării pudic-eufemistice a epocii.
Dan Aldea
