Frumoasa mănăstire din marginea oraşului Gura Humorului are o poveste lungă şi complicată. Ca şi Moldoviţa, şi Probota, începuturile ei urcă în veac până în vremea domniei lui Alexandru cel Bun.
În acea vreme oraşul învecinat nu exista încă, iar mănăstirea se ascundea între codrii unei văi de râu. Ruinele ei se mai pot vedea şi astăzi pe drumul care duce din oraş la mănăstire, mai aproape de oraş decât actuala biserică. Această prima mănăstire a fost înălţată de către marele vornic Oana, încă de la începutul sec. XV; mănăstirea se ruinase şi se pustiise către începutul sec.XVI, probabil nu fără legătură cu şirul de războaie purtate de Sfântul Ştefan cel Mare. În vremea lui Petru Rareş, Humorul este cuprins în campania de restaurări iniţiată de domn, lucrare săvârşită de un mare boier, logofătul Toader Bubuioc.
Pisania ne înfăţişează înălţărea mănăstirii, datorită exclusiv lui Jupan Teodor Bubuioc şi soţiei sale, Anastasia, dar cu ajutorul şi bunăvoinţa domnului Petru Voievod (Rareş). Mai mult decât atât, tabloul votiv îl înfăţişează pe acesta din urmă, în picioare, după cum se cuvenea, condus de Fecioara Maria, oferind biserica lui Hristos, în timp ce ctitorul real este înfăţişat doar în camera mormintelor, în genunchi, oferind la rândul său biserica Mântuitorului. Mormântul însuşi al ctitorului se afla în camera mormintelor, încăpere pe care n-o aflăm de obicei decât la mănăstirile ctitorii domneşti şi folosite numai de familiile domnitoare.
Biserica, deşi se conformează planului obişnuit în vremea lui Petru Rareş nu are turlă, particularitate caracteristică pentru bisericile paracliselor biserice şti, sau servind drept lăca- şuri de cult unor comunităţi – oraşe sau sate – în timp ce mănăstirile domneşti şi bisericile domneşti au întotdeauna o turlă pe naos. Biserica a început să fie construită şi a fost şi terminată în anul 1530. În 1535, ctitorul reunea o echipă de meşteri zugravi care să asigure decorarea noii biserici. Echipa era formată din patru pictori. Printre ei există indicii serioase să fi fost inclus şi acela care se intitula singur" zugrav de biserici şi curtean al Mariei sale Petru, voievodul Moldovei", Toma din Suceava. (A.M.)
