La Casa Frieda, unde vinul, fiert sau nu, dă bineţe trecătorilor de zi cu zi dar şi mai mult elan căutătorilor de vorbe ce fac pasul peste pragul pensiunii lui Dom- Mitică, am întâlnit câţiva umorişti, cum spuneam ceva zile în urmă, că am fost dat la şcoală câteva zile şi n-am putut scrie din pricina unor examene stufoase. Cel mai „ţanţoş” reprezentant al scriitorilor de zâmbete de la revista „Acus”, Sever Purcia, aflat la a 72-a aniversare pe Terra, după cum îi place să-l răsfeţe în vorbe prietenul lui, scriitorul şi profesorul Silviu Guga, mi-a prezentat câţiva epigramişti cu fală între membrii Cenaclului „Olahus”, de fapt câteva din creaţiile lor.
Voi începe chiar cu Purcia, autorul epigramei „Efectul vinului roşu (femeile ştiu de ce!)”:
„Ca o bigotă-n tema asta-/ Că fericirea stă în vin-/ Te canoneşte-ades nevasta:/ – Să te sfinţeşti în beci! Amin”.
Şi tot acelaşi autor zice: „Preţuirea nevestei: Nevasta mea-i o mândră floare,/ La ea privesc cu nostalgie,/ Iubirea pentru ea-i favoare,/ Că-mi dă polen şi alergie!” sau: „ (Vin) Justiţie: Eu nu le-am dat la magistraţi/ Nici caltaboşi şi nici cârnaţi,/ Convins c-averile-mi provin/ Din adevărul stors din vin!”
Alt autor, Teodor Portărescu, mi-a reamintit de vechiul Minister al Turistului din Bucureşti. Dar să-i citim epigrama „Criticul despre scriitor:
Fi-nd un scriitor model,/ Cititorii îi duc dorul…/ De curând şi-a rupt piciorul…/ Ce păcat, scria…cu el!”. Dar care e amintirea? La taverna Turist, care s-a prăpădit dar i-a luat locul un cafe-bank, Aculin Tănase, un prieten şi un boem sadea, i-a scris, la un moment dat, o epigramă ad-hoc, lui Val F. Mihăescu, scriitor şi critic de rasă: „În iad, precum am înţeles,/ Epigramiştii n-au acces./ Pretenţiile-s mult mai mari…/ Primesc doar critici literari!”.
Dar ce zice Nicolae David, alt sibian, despre…:
„Iarnă uşoară: Când văd zăpadancet cum cade,/ Mă prindea şa, un dor de viaţă… Această iarnă-i cumsecade,/ Că toate preţurile-ngheaţă!”. Sau alt amfitrion al cenaclului umoriş- tilor sibieni, C. Părăian: „De ziua femeii: Cum ţine-atâta la muiere,/ Aduce-acasă nea Mitică,/ Soţiei lui… o floricică,/ Iar pentru el… un bax de bere!”.
Şi acum, ce-i mai doare pe umorişti:
„Legalizarea prostituţiei. Mai precis şi mai direct,/ Luminiţa din tunel/ va avea mai mult efect/ Dac-o punem… la bordel!” (Teofil Munteanu). „Egalitate în tranziţie. Tot strângând mereu cureaua/ Facem faţă greului:/ Unii au primit beleaua,/ Alţii, partea leului!”( Codin Alucirică). „La primirea facturii la încă lzire: Văzând ce conţinea factura,/ M-a apucat pe loc căldura…/ Băgaseră-n aceea şi oală/ şi încălzirea… cea globală!”(Nicolae Nicolae – Bucure şti).
Şi uite-aşa, din glumă-n glumă, trece iarna, chiar dacă se anunţă iar scăderi de temperatură, vine „Valentine-s day” care se ceartă cu „Dragobetele”, băncile sunt din ce în ce… mai goale, chiar în Sibiu, că „Sub arini”-ul suferă şi el din pricina frigului, dar epigrami ştii îşi văd de-un vin fiert când trec pe la Casa Frieda, pe la Dom- Mitică. Dar mai mult despre Frieda în alte căni cu vin sau cu răchie, vorba lui Silviu Guga!
Valentin Leahu
