În ziua de 4 martie 1985, un italian de patruzeci de ani, Francesco Pazienza, se prezenta în faţa Serviciului de Imigrare şi Naturalizare al oraşului New York, însoţit de avocaţi, ca să răspundă câ- torva întrebări delicate pe care doreau să i le pună agenţii vamei federale americane. Sigur pe el, într-un costum impecabil croit, Francesco Pazienza ştia că, în momentul acela, era persoana cea mai căutată de către Poliţ ia italiană.
Dar mai ştia şi că serviciile secrete italiene erau, din multe puncte de vedere, în „buzunarul” lui, împreună cu un important număr de oameni politici de anvergură internaţională. În …