Un artist tânăr pătrunde cu destul curaj în zona artelor plastice, adoptând maniere care ţin de o cutezanţă ce se doreşte desăvârşită, prin abordarea unor tehnici plastice, care o situează, indubitabil, undeva pe culmile hazardului.
Astfel abordează artele focului, ceramica, şi pe cele ale gravurii, în manieră pointe seche, linogravură şi peniţă, dând un suflu aparte lucrărilor sale, reieşit din combinaţia dintre intenţia precisă şi jocul neaşteptatului, al hazardului în sine, ca într-un duet splendid, cromatic sau grafic, produs între Marele Creator şi micul creator. Se naşte astfel ineditul sub amprenta spontaneităţii, controlată fin sau delicat de un proiect estetic prealabil. Cam aceasta pare să fie aventura de debut al tânărului artist Gabriela Dobre, un tânăr purtat de aripile de început, în intenţia sa candidă de a explora zborul fascinant către artele frumoase.
Avântul său creator se lansează astfel către tematica haosului, ca-nt-un soi de pipăire gingaşă al vidului primordial, anterior Creaţiei, sau spre “misterele universului” spre care păţeşte timid, în desluşirea compunerii elementelor marii scene divine pe care e trasată evoluţia noastră, sau perceperea timpului, în enigmatica sau iluzoria sa desfăşurare, sau pe cea a labirintului în care se încearcă reactualizarea memoriei noastre ancestrale, sau descifrarea centrului, cu ajutorul evident al firului Ariadnei. Dincolo de aceste intenţii stilistice, pe lângă care a încercat să includă, tot pe fondul tehnicilor hazardului şi tematica splendorii peisagistice, tânărul artist Gabriela Dobre se remarcă şi prin încercarea de a explora arta bizantină, sau mai précis tehnica care îi este specifică, mozaicul.
Însoţită adesea de un limbaj esoteric, arta bizantină, iconografia, a constituit adesea punctul de plecare al unor infinite raportări la opera de artă. Arta bizantină a reuşit să închege moliciunea formelor antice cu tendinţele expresioniste ale Orientului, sau cu nuanţa de fastuos a acesteia, rezultând splendori compozistice, conturate de această dată şi de artistul Gabriele Dobre. Astfel a realizat 12 mp de mozaic la Biserica de la Pompieri din Bucureşti, unul la Mănăstirea Ciocan, Câmpulung Muscel şi un alt mozaic la Mănăstirea Caraiman din Buşteni. Aflată abia la începutul carierei sale artistice, Gabriela Dobre pare să promită destul de mult, mai cu seamă că toate manifestările sale culturale se integrează candid în perioada de până la terminarea Facultăţii de Arte Decorative şi Design din Bucureşti.
Astfel obţine Premiul II la concursul “Icoana din sufletul copilului”, participă la expoziţii de grup de la galeria Muzeului de Istorie Ploieşti, la expoziţia de grup de la Casa de Cultură Friederch Schille, iar dincolo de acestea deţine varii colaborări cu atelierele de creaţie în mozaic, pictură, artă decorativă, decoraţiuni interioare.
Viorica Romaşcu
