Mănăstirea Bisericani este o mănăstire ortodoxă, cu obşte de călugări, situată în satul Scăricica, în judetul Neamţ. Mănăstirea este situată la 12 kilometri vest de oraşul Piatra Neamţ.
Biserica mănăstirii poartă hramul Buna Vestire, cu amprenta modificărilor efectuate de domnitorul Petru Rareş în 1535. Între 1626-1631 biserica este înconjurată de ziduri groase cu turnuri de apărare. Mai târziu între 1637-1638 Vasile Lupu a construit un turn clopotniţă şi o serie de chilii. Datorită degradării în timp a construcţiilor, biserica este refăcută din temelii între 1780-1786 păstrându-se pronaosul din 1637. Tot atunci sunt construite şi chiliile din caramidă, paraclisul şi casele stareţiei.
Artizanul acestor lucrări este domnul Dimitrie Moruzi. Iniţial, aici pare să fi existat o sihăstrie a Mănătirii Bistriţa, într-un loc retras şi îndepărtat, mărginit la vest de Muntele Pietrosul, la sud de Dealurile Crucii şi Grecului, iar la nord de Muntele Varnava. Ieroschimonahul Iosif Sebastian, de la Mănăstirea Bistriţa, a plecat la Sfântul Mormânt al Domnului, după care a devenit pustnic vestit în pustiul Iordanului. În jurul lui s-au adunat încă 15 călugări romani şi doi greci, trăind în rugăciune, în peşterile din Valea Iordanului. Năvălind arabii în Ţara Sfântă, Cuviosul Iosif şi-a luat ucenicii şi s-a întors la Bistriţa.
Dar, negăsind aici liniştea necesară vieţii spirituale, s-a retras pe un munte înalt din apropiere, care s-a numit Muntele lui Iosif, iar mai târziu Muntele Bisericanilor, nevoindu-se în peşteri de piatră sau bordeie din lemn şi pământ. Pe la anul 1498, Cuviosul Iosif şi toţi ceilalţi închinători de la Bisericani au început să-şi ridice o biserică, dar cum nu dispuneau decât de propriile mijloace, se osteneau fără prea mare spor. Abia în vremea lui Stefăniţă Vodă (1517-1527), nepotul Sfântului Ştefan cel Mare, călugării de la Bisericani reuşesc, cu ajutorul acestuia, să-şi ridice un lăcaş trainic de piatră.
Şi tot Stefăniţă, terminând biserica, o înzestrează cu terenurile din jur, în ciuda protestelor pe care i le adresează obştea monahală de la Mănăstirea Bistriţa. Cu acestea, Sihăstria Bisericanilor se transformă într-un schit a cărui biserică se află pe propria sa moşie şi care va obţine deplina autonomie în raporturile sale cu Mănăstirea Bistriţa. (A.M.)
