„Te lepezi de shopping?”
„Nu mă lepăd de shopping!”
Şi nu pentru că nu m-aş putea controla în faţa unui raion de haine sau pentru că mi-aş da banii de întreţinere pe două luni pe un fond de ten Dior, ci pentru că îmi place să mă simt bine în pielea mea.
Frumuseţea stă într-adevăr şi în bunătatea sufletului şi în fondul cultural, dar uneori trebuie plusat, acolo unde e nevoie, cu o boare de fard, un strop de parfum şi nişte pantofi cu tocuri de 10.
Bărbatul care mă iubeşte ar face-o şi fără Gucci Envy, parfumul pe care îl folosesc în zilele geroase, dar m-aş priva de plăcerea de a-l simţi mirosindu-mi gâtul. El m-ar iubi şi fără să-mi vadă apa termală ţinută în frigider, sau sticluţele cu „licori magice” ascunse în baie, dar fie că recunoaşte sau nu, m-ar respecta mai puţin.
Am o prietenă care îmi spune că ea preferă să-şi petreacă timpul în librării şi nu în magazinele de haine. Eu îi răspund că n-a învăţat nimic din cărţile citite şi nu ştiu cum se face că deşi ea nu poartă aproape niciodată o carte în ghiozdan, eu îmi fac întotdeauna loc pentru una lângă rujul Chanel şi oglinda cumpărată de la intrarea într-un muzeu din Paris.
Superficialitatea şi snobismul stau deseori în oamenii simpli. Oamenii care nu vor să recunoască faptul că şi-ar dori mai mult de la viaţă, sau că tind spre fericirea absolută, niciodată nu e rău să ne îmbătăm cu iluzii.
Aceşti oameni simpli, majoritatea răutăcioşi gratuit prin definiţie, mă fac să mă simt mulţumită cu mine şi cu viaţa mea.
Nu ştiu de unde vine ideea acestei teme pe care mi-am bazat articolul. Mă gândesc că poate am obosit să văd cum femeia adevărată este uitată şi aproape deloc menţionată în societatea românească plină de piţipoance şi de „false” intelectuale.
R. Mihalache
