Imprimeria Naţională a devenit, în ultimii ani, o vacă de muls, mai multe afaceri frauduloase prejudiciind serios bugetul instituţiei. Dosarele care s-au aflat la dospit au fost scoase la lumină, pentru că în joc sunt sume mari de bani sustrase practic de la buget. S-a mai auzit, printre cei care cumpără şi revând, despre transformări spectaculoase de preţuri, dar toate acestea s-au întâmplat în ani. Cazul la care revenim şi la care a revenit şi DNA, nu de puţine ori, deţine un record internaţional. În 2006-2007, hectarul s-a scumpit de câteva zeci de ori în numai o lună. O asemenea “explozie” are însă tâlcul ei şi un nume: Docan. Dan Docan, cel care a fost revocat din funcţia de director general al Imprimeriei Naţionale la jumătatea lunii ianuarie a acestui an.
Mircea Gheorghiu
Dacă fraudele cu terenuri descoperite de poliţie se cifrau, la nivelul anului 2006, la câteva sute de mii de dolari, afacerea “Docan” s-a ridicat la mai multe milioane de dolari. Am putea spune că pentru Docan a fost afacerea vieţii sale. Dacă vechea conducere a Imprimeriei Naţionale s-a mulţumit cu afaceri cu hârtie în valoare de circa un milion de euro, la nicio lună de la preluarea funcţiei de director general de către Dan Docan, acesta adulmecă un adevărat “chilipir” imobiliar şi se lansează în afaceri cu terenuri prejudiciind statul cu circa 2 milioane de dolari, smulse din buzunarul contribuabililor. Afacerea “Docan” i-a umplut contul unui sirian cu 4 milioane de dolari. Despre această afacere, presa a tot scris, însă, pentru împrospă tarea memoriei cititorilor noştri şi pentru a vedea unde se duc banii noştri din sutele de taxe şi impozite, vă prezentăm dosarul în cauză.
De ce a vrut Imprimeria să mai cumpere un teren, deşi deţinea deja două imobile?
Imprimeria mai cumpărase terenuri la Străuleşti şi Gara Basarab. S-au găsit tot felul de pretexte. Pe lângă cel de la gară urma să treacă pasajul. Pe lângă, nu peste. Un alt teren, de peste 10.000 de mp din vecinătatea Casei Presei, era şi el adecvat pentru sediul Imprimeriei, fiind mai bine aşezat. Dan Docan s-a grăbit să încheie contractul de vânzare-cumpărare 1023/27.04.- 2002 prin care s-a cumpărat în numele Imprimeriei o proprietate situată în zona Metro Militari (mai precis Bdul Iuliu Maniu 244) cu generosul preţ de 4 milioane de dolari cu TVA. Chiar dacă Imprimeria mai deţinea două proprietăţ i, nu mai conta. Directorul făcuse pasiune pentru terenul sirianului. Dacă celelalte terenuri erau improprii instalării utilajelor, trebuia mai întâi valorificate şi apoi căutat un teren la un preţ rezonabil.
O „eroare” de două milioane de dolari
Dan Docan, dacă tot plătea din banii statului, şi-a permis să plătească 4.034.100 de dolari americani pe o proprietate achizi- ţionată cu doar câteva săptămâni în urmă, de vânzător pentru suma de 2.111.000 dolari, fără TVA. Să admitem că Dan Docan, proaspăt director general, nu cuno ştea valoarea reală a imobilului cumpărat. Diferenţa de preţ de 1.923.100 dolari a fost însă mult prea mare şi prea a sărit în ochi ca să fie considerată o eroare. Băiatul isteţ Docan a acceptat însă să plătească mai mult de 4 milioane de dolari din banii Imprimeriei, aducându-i un profit de aproape 2 milioane de dolari vânzătorului, firma de buzunar SC ARTENA MYX SRL (asociat unic cetăţeanul sirian AKILI SALEH EDDIN în vârstă de 80 de ani). Aproape două milioane de dolari dintr-o mişcare. Sirianul de 80 de ani ar putea să le dea clasă oamenilor de afaceri autohtoni, care cu greu se pot lăuda cu o asemenea "lovitură". Dacă directorul general al Imprimeriei ar fi întreprins o minimă verificare a vânzătorului, la Registrul Comerţului şi-ar fi dat seama că SRL-ul sirianului a avut în anul 2000 bilanţ 0 (zero), număr de angajaţi 0 (zero) şi cifra de afaceri 0 (zero). Asociatul unic n-a indicat niciun cont bancar ca să poată fi urmărit ulterior.
Pentru Docan, orbesc şi anchetatorii
Cei care s-au făcut că anchetează această afacere, având orbul găinilor, n-au observat că desele vânzări şi cumpă rări ale proprietăţii achiziţionate de Imprimerie au funcţionat ca o suveică. Vândut şi cumpărat de mai multe ori în interval de numai o lună, mai ceva ca în poveşti. SC ARTENA MYX SRL a cumpă rat trei terenuri dintre cele vândute pe bani grei Imprimeriei de la o altă societate comercială cu răspundere limitată, SC DECOMAR INVESTMENT SRL, având tot un asociat unic – cetă- ţeană siriană RIHAB DAMRJI. Nici aceasta nu a indicat vreun cont bancar. Reprezentanta celor doi cetăţeni sirieni a fost DALIAMIRELA ALEXANDRESCU. Doamna Dalia s-a ocupat de ambele terenuri ajunse în final la Imprimerie (SC ARTENA MYX SRL, SC REGAL COMPANY SRL). Cei care ar fi trebuit să descă lcească firele dubioasei afaceri nu aveau decât să se uite la data la care AGA de la Imprimerie lua decizia să cumpere proprietatea sirianului de 80 de ani: 2 aprilie 2002. La acea dată el nu era proprietarul deplin al celor 12.050,20 mp.
Nici două milioane de dolari nu ar fi fost preţul adevărat al imobilului cumpărat de Imprimerie
Preţul unuia dintre terenurile care compun această proprietate a fost "umflat" de 10 ori la o singură vânzare. Astfel, vânzătorul SC ARTENA MYX SRL a plătit preţul total de 700.000 dolari Valeriei Coman pentru terenul vândut ulterior Imprimeriei, în suprafaţă de 2.241,11 mp şi construcţiile edificate pe acesta, în suprafaţă de 1.198,65 mp, conform contractului de vânzarecumpă rare autentificat sub nr. 1771/16.04.2002. La rândul său, Valeria Coman a plătit preţul total de 2.380.000 lei cu TVA, adică 72.150 dolari pentru aceleaşi terenuri şi construcţii, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1363/25.03.- 2002. Compărând aceste preţuri plătite pentru exact aceleaşi terenuri şi construcţii, rezultă ca preţul lor a fost mărit de 10 ori la o singură vânzare (de la 72.150 dolari la 700.000 dolari ) – nemaivorbind despre creşterea de preţ operată cu ocazia vânzării lor mai departe, către Imprimeria Naţională.
Dacă Imprimeria Naţională nu ar fi făcut afaceri cu filiera siriană, un calcul estimativ arată că preţul plătit pentru terenul în suprafaţă de 2241,11 mp şi construcţiile edificate pe acesta, în suprafaţă de 1198,65 mp, putea fi de circa 3 ori mai mic. Diferenţa de preţ reprezintă un prejudiciu pentru statul român. Ca urmare a celor trei vânzări făcute în decurs de numai o lună, preţul terenului şi construcţiilor a înregistrat "salturi spectaculoase": de la 72.150 dolari la data de 25.03.2002, la 700.000 dolari la data de 16.04.2002 şi, în fine, la 2.623.100 dolari la data de 27.04.2002 (preţ calculat prin diferenţa între preţul total plătit de Imprimeria Naţională, adică 4.034.100 dolari şi preţul celorlalte patru terenuri cumpărate de vânzătorul SC ARTENA MYX SRL, adică 1.411.000 dolari – respectiv 4.034.100 dolari minus 1.411.000 dolari = 2.623.100 dolari, preţ pentru al cincilea teren şi construcţii). Este cunoscut faptul că asemenea tranzacţii nu se fac fără comisioane. Pentru că terenul a trecut cu viteza luminii de la o mână la alta. În 25 martie 2002, avea preţul de 72.000 dolari , iar nici peste o lună, la 16 aprilie 2002, pretul a sărit la 700.000 dolari
Imobilul era închiriat?
Când cumperi o proprietate, prima condiţie este să fie liberă. Dacă nu, nogociezi un preţ mai mic. Imobilul pe care Imprimeria a dat 4 milioane era însă închiriat "în cea mai mare parte". Imprimeria Naţională a fost obligată să respecte contractul de închiriere încheiat la data de 22.11.1999 şi prelungit cu SC SOLEIL ET MER LINGERIE SRL, care desfăşura în spaţiul închiriat activitatea de "producţie de confecţii textile".
Fără extras de Carte funciară
Docan a acceptat ca Imprimeria Naţionala să cumpere cei 746,44 mp fără ca vânzătorul să prezinte extrasul de carte funciară din care să rezulte situaţia juridică a terenului. În primul rând, dacă este liber de orice sarcini (dacă nu este ipotecat, de exemplu). Dan Docan l-a crezut pe cuvânt pe sirianul de 80 de ani.?În contractul de vânzarecumpă rare se menţionează clar: “Prezenta tranzacţie se face având în vedere Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a societăţii cumpărătoare din data de 02.04.2002”. Juristului Dan Docan i-a scăpat însă că la data de 02.04.2002 firma vânzătoare nici nu dobândise în proprietate imobilul respectiv, pe care l-a cumpărat abia la data de 16.04.2002. Hotărârea AGA pentru o asemenea tranzacţie avea nevoie de elemente precise cunoscute la data ţinerii adunării doar de directorul general, care pusese pe roate întreaga afacere.
Hotărârea AGA privind cumpărarea unui nou imobil (chiar ipotetic) nici nu era înregistrată în evidenţele Registrului Comerţului şi nici nu era publicată în Monitorul Oficial la data când s-a executat, deci nu era opozabilă tertilor şi era interzis prin lege să fie pusă în executare, conform art. 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990 republicată. Şi nu poţi să nu te întrebi: De ce atâta grabă pentru încheierea tranzacţiei, cu atât mai mult cu cât publicaţiile de vânzare s-au făcut încă din luna ianuarie 2002, însă Imprimeria a aşteptat exact până în luna aprilie 2002 – când vânzătorul putea face vânzarea, având în vedere că a cumpărat firma la data de 05.03.2002 şi a dobândit în proprietate imobilul în discuţie la data de 16.04.2002
Corpul de Control al primului ministru a tăcut
Cel puţin în aparenţă, Corpul de Control al primului ministru de- ţinea o poziţie obiectivă în scandalurile create, dând curs sesiză- rilor lui Dan Docan, ca de la funcţ ionar public la funcţionar public preocupat doar de protejarea intereselor statului. Ceea ce s-a trecut sub tăcere: fosta funcţie deţinută de faimosul Dan Docan chiar la Corpul de Control al primului ministru, ceea ce i-a permis ulterior să trateze problemele ca de la coleg la coleg. Mai mult decâ t atât, erau de notorietate rela- ţiile, mai mult sau mai puţin de amiciţie, existente între Dan Docan şi Victor Ponta, pe atunci şeful Corpului de Control al primului ministru. Atunci când un funcţionar public, fie el şi fost inspector la Corpul de Control al primului ministru, cheltuieşte în plus din banii statului aproape două milioane de dolari în profitul unui SRL fără activitate, ar fi fost cazul ca respectiva instituţie să fi făcut, totuşi, un control adevărat la Imprimerie.
