În primul rând, judecătoarea de la Craiova, care l-a pus în libertate pe cel care este desemnat, sau bănuit că ar fi comis crimele de la Braşov. Toate datele despre ea îndreptăţesc părerea că este un om cu probleme, în orice caz, deocamdată, până faptele se vor lămuri, incompatibil cu calitatea de judecător, la orice nivel, dar mai ales la unul ridicat.
În al doilea rând, contractul care oferea deja exploatarea zăcământului, din Marea Neagră, cu mult înainte ca tribunalul de la Haga, să se pronunţe, unei firme zero. Cele două cazuri par clare. Gordunov, cu maximă clemenţă şi civilizaţie, trebuia asistat social şi medical, sedat, pus în prezenţa unor culori liniştitoare…Având în vedere tragediile, printre care trăim, dacă ar fi fost să decid eu, îl lăsam să stea într-o cameră cu igrasie. De unde, poate, l-aş fi mutat doar dacă ştie să spună cine l-a tocmit să omoare oameni. Dacă ştie, pentru că nu sunt sigur. Că cât ar şti el, încet, încet, ajungem şi spre cine trebuie. Pentru că taxele astea de protecţie nu se topesc în grădiniţe.
Judecătoarea de la Craiova mi se pare un caz mult mai complex şi, aproape, imposibil de apucat. În primul rând pentru că dânsa şi-a desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea între nişte colegi care ar putea candida, din postura de magistraţi, pentru Cartea Recordurilor.
Pe vremuri, când eram reporter, am fost prin majoritatea oraşelor din ţară. Îmi plăcea şi mi-am făcut prieteni. Cu unii mai sunt în legătură şi i-am sunat. Nu am crezut că ei or fi Mafalda, pe acolo, dar dacă localitatea este relativ mică, unele lucruri se mai ştiu. Cam peste tot este cam la fel şi nu mă mir de ce am aflat că se întâmplă la Craiova. Asta este ţara, acesta este sistemul, probabil, copiii noştri, în altă reîncarnare vor avea parte de mai bine. Dar, dacă sistemul nu se poate repara, măcar s-ar putea lua nişte mă- suri, drastice. Afară toţi şi la puşcărie!
Cazul „Marea Neagră” mă depăşeşte. Mi-am dat seama, odată cu trecerea timpului că, chiar din 1990, când, participam (din suflet) la unele manifestaţii şi mai şi scăpam de scutieri, alţii umblau prin acte şi le măsluiau. Îşi treceau lor nişte proprietăţi. Au fost deştepţi, bravo. Totul a fost şi este legal, bravo, totul devine din ce în ce mai legal. Până ne vor obliga să vindem din casă (obiecte), ca să putem plăti unele taxe.
Vorba poetului „Vor fi beţii de soare, se va dansa cadril”. Poate mai vine şi el la televiziune din noul domiciliu forţat, pe care îl are.
Horia Tabacu
