Cum se stabileşte valoarea pagubei unui accident de muncă, ne întreabă Cristi Vlădescu din Turnu Severin?
Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat dacă acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa lui în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Dacă refuză să îl despăgubească, salariatul se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente. Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei.
Răspunderea patrimonială a angajatorului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă. Condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii patrimoniale sunt:
– existenţa unei fapte ilicite a angajatorului;
– existenţa unui prejudiciu material în dauna salariatului produs în timpul îndeplinirii, etc.
Săvârşirea de către angajator a unui act discriminator care produce prejudicii salariatului antrenează răspunderea patrimonială. Culpa pentru prejudiciile cauzate salariaţilor este prezumată relativ. Răspunderea patrimonială a angajatorului se întemeiază pe culpa acestuia iar în ceea ce priveşte dovada, funcţionează prezumţia de culpă potrivit dreptului comun.
Evaluarea pagubei se poate efectua în trei modalităţi:
– pe cale judecătorească, respectiv evaluare judiciară;
– prin lege, evaluare legală;
– prin acordul părţilor, evaluare convenţională.
Este admisibilă inserarea unor clauze penale privitoare la răspunderea angajatorului, respectiv:
– clauzele de exonerare;
– de limitare;
– de agravare a răspunderii.
Culpa gravă, adică exclusivă a victimei accidentului de muncă este exoneratoare de răspundere pentru angajator. Chiar dacă sancţionarea disciplinară este nelegală, este neîntemeiatã cererea de acordare a unor daune morale dacă nu s-a dovedit ştirbirea reputaţiei profesionale.
Salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de cele care se încadrează în riscul normal al serviciului. Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei. Dacă măsura nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei iar atunci când este cazul şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Dacă a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii. Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă. Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv.
Dacă contractul individual încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale în condiţiile codului de procedură civilă. Dacă acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maxim 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc.
Felicia Mirea
