Egon Schiele s-a născut în Austria, la Tulln. Când avea deja 15 ani, tatăl său a murit, şi intră în grija unchiului din partea mamei care era mândru de talentul şi pasiunea acestuia pentru artă.
În anul 1906 Schiele se decide să înceapă serios studiile artistice, aşa că se înscrie la Kunstgewerbeschule din Viena, o şcoală de arte destul de nonconformistă pentru vremurile acelea, în care fusese student şi Gustav Klimt. Nu după mult timp Schiele se transferă la tradiţionalista Akademie der Bildenden Kunste din Viena, în ciuda faptului că dogmele şcolii îl cam sufocau. Urmează o colaborare cu Klimt care l-a introdus în cercurile artistice vieneze, prezentându-l unor potenţiali susţinători. În 1908 Schiele şi-a deschis prima expoziţie, în Klosterneuburg. Avea să părăsească Academia în 1909. După ce terminase cel de al treilea an, formează Neukunstgruppe (Grupul Noii Arte) împreună cu mai mulţi studenţi, nemulţumiţi de clasicismul şcolii. Cum prietenia dintre Klimt şi Schiele a continuat, tânărul artist şi-a expus câteva lucrări la Viena Kunstschau în 1909, descoperind cu această ocazie creaţia altor pictori, precum Edvard Munch, Jan Toorop, Vincent van Gogh. Schiele a fost fascinat nu doar de silueta umană, ci şi de erotism. De multe ori compoziţiile sale cu tematică erotică, aveau să fie respinse, criticate sau să stârnească adevărate scandaluri.
În anul 1911 Schiele a cunoscut-o pe Valerie Neuzil, pe atunci în vârstă de doar 17 ani, care i-a servit artistului ca model, în Viena. Iniţial a fost modelul pentru Gustav Klimt şi, potrivit unor biografi ai acestuia, a avut şi o legătură cu marele artist. Schiele şi Valerie au fugit pentru o perioadă din mediul sufocant vienez, plecând în Krumlov, în sudul Boemiei, locul unde se născuse mama artistului. Dar în scurt timp cuplul a fost alungat din oraş de către locuitorii scandalizaţi de stilul de viaţă libertin şi mai ales de îndrăzneala lui Schiele de a angaja adolescente din oraş pentru a-i servi ca modele, adesea pentru nuduri. Aşa că cei doi au fost nevoiţi să se mute la Neulengbach, la 35 de km vest de Viena.
La fel cum se întâmplase şi la Viena, atelierul lui Schiele era locul de întâlnire al tinerilor rebeli. Din cauza raportului său cu societatea, în aprilie 1912 Schiele a fost arestat, fiind acuzat că sedusese o minoră. Tot atunci i se confiscase peste o sută de desene, socotite „pornografice”. În felul acesta petrecuse trei săptămâni în arest preventiv. În 1915 Schiele le-a cunoscut pe surorile Edith şi Adele Harms, aparţinând clasei de mijloc. În luna aprilie Schiele şi Edith s-au logodit, credincioasa Valerie fiind îndepărtată fără prea multe explicaţii. În ciuda împotrivirilor din partea familiei, Edith s-a căsătorit cu tânărul artist în iunie 1915. La începutul primului război mondial, Schiele era decis să se dedice doar artei sale. A fost un scurt interval deosebit de prolific.
A participat la cea de a 49-a ediţie a expoziţiei organizate de Sezession, care a avut loc la Viena în 1918. Schiele a realizat şi un afiş al expoziţiei, inspirat de Cina cea de Taină, cu diferenţa frapantă că el se afla în locul lui Iisus. Expoziţia s-a dovedit un mare succes în urma căreia a venit o listă întreagă de comenzi. În acelaşi an Schiele a avut alte expoziţii personale, primite cu acelaşi entuziasm, la Zurich, Praga şi Dresda. În toamna lui 1918, din cauza mizeriei provocate de război, Europa a fost răvăşită de o epidemie cumplită de gripă spaniolă. Edith, pe atunci însărcinată în şase luni, a murit pe 28 octombrie. Acesta, bolnav la rândul său de gripă, a murit trei zile mai târziu, pe 31 octombrie 1918, la vârsta de doar 28 de ani. În aceste ultime trei zile, Schiele a reuşit în ciuda febrei să deseneze câteva schiţe înfăţişând-o pe Edith. Au fost ultimele sale lucrări.
Viorica Romaşscu
