Odată cu intrarea în noul an şi târâşul economic făcut forţat pe burtă şi datorat crizei, poporul consumator de seminţe „dă bostan” televizate a primit încă o porţie de scandal cu sare şi mac.
Despre episodul în care Dan Diaconescu a fost la un pas de furnică de a vedea lumea din tomberon, dar mai ales despre înscenarea de grădiniţă cu răpirea Magdei Ciumac, s-a scris şi s-a vorbit mai mult decât despre taxa auto şi despre interdicţia de a face ţuică în cantităţi mai mariluate la un loc. Peste tot pe unde mă duc îmi bâzâie în urechi tot felul de comentarii despre Magda Ciumac. În marea lor majoritate nefavorabile. Ieri dimineaţă, citeam în „Cancan” că mai mulţi săteni au declarat că o plăteau pe Magda pentru partide (cam scurte) de sex local. Firesc şi previzibil. Magda Ciumac a devenit un fel de subiect general de care se agaţă şi pe care îl comentează şi florăresele în exerciţiul funcţiunii, şi distinsele funcţionare de la poştă care stau şi rumegă timpul cetăţenilor precum rumegătoarele pe pajişte, şi de intelectualii care despică firul în patruzeci pentru a găsi sâmburele metafizic al evenimentelor şi de mai toată populaţia activă a României, pentru care Magda Ciumac a devenit un fel de ţintă vie şi cu ţâţe. Deja simt că îmi cedează elasticul nervilor. Până acum, subiectele predilecte care înfloreau, ca trandafirii de oţel ai lui Boris Vian, pe buzele doamnelor şi domnilor cu tragere de inimă la bârfe erau Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu.
Cu foarte puţine excepţii, fenomenul Magda Ciumac s-a întins ca mucegaiul într-o cameră neaerisită şi tinde să infesteze toată societatea mediatică românească. Magda Ciumac a devenit tema predilectă a înjurăturilor naţionale şi, indiferent de postul la care apare, stârneşte valuri de ură şi indignare. Oamenii s-au săturat de spectacolul sordid şi visceral, expus precum un şobolan călcat de tractor şi mutat de pe şosea pe trotuar, pe care Magda Ciumac îl oferă. Ura pe care o atrage se datorează în primul rând marfarului plin cu minciuni pe care le-a debitat cu obrăznicie şi seninătate timp de un an.
Lipsa ei de credibilitate este egalată doar de impertinenţa ei şi de faptul că toţi, dar absolut toţi cei care nu îndrăznesc să spună altceva decât ea şi o contestă, sunt înproşcaţi cu căcatul vorbelor în aceeaşi măsură în care e stropită o babă, aşteptând la stop, de o basculantă care trece printr-o băltoacă. Magda Ciumac a devenit un fel de esenţă de jigodism, întrupare a tot ce poate fi mai odios şi mai scabros în societate. De la mitingurile care îi cereau lui Diaconescu să renunţe la a o mai aduce pe moldoveancă în studio la presiunile inimaginabile făcute de agenţiile de publicitate, pentru scoaterea în afara ţarcului mediatic a ciumacei, toată lumea s-a coalizat pentru stârpirea acestui fenomen.
Efectul este exact invers. Cu cât Magda va fi mai înjurată, cu atât va fi mai mediatizată, oroarea şi repulsia pe care le stârneşte adăugând tot mai mulţi telespectatori la cireada de ţuţeri care se revoltă casnic, dar ineficient. OTV s-a transformat într-o tribună de la care Magda împroaşcă cu nesimţire tone de dejecţii verbale, indiferent cine este cel vizat. Dan Diconescu, fragil şi cât de cât cu bun-simţ, nu mai poate stăpâni fenomenul decât într-un singur fel. Tăindu-i macaroane definitiv, pentru că „Dan Diaconescu Direct” s-a transformat de aproape un an în „Magda Ciumac Jeg Show”. Consecinţele vor apărea curând, iar finalul sordidului spectacol e aproape, oricât ar vrea Dan să mai tragă puţin de sfoara audienţei. Nu intru în detalii acum, că nu e cazul.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi guşteri de frişcă proaspătă şi sarmale din carne de popândău.
