Am trecut prin multe experienţe în această vacanţă dar cea care m-a impresionat cel mai mult a fost stingerea din viaţă a mătuşii mele.
Să vezi pe cineva drag murind este sfâşietor de dureros. Stăteam la capul ei şi ţineam o lumânare în mână. Flacăra lumânării parcă vroia să se stingă. Era aşezată pe pat şi stătea liniştită. Cu câteva clipe în urmă a fost foarte agitată ţipa şi bătea din mâini şi din picioare. După toată această scenă i-am dat un calmant şi a fost mai bine. A vrut să-l ia pentru a-i mai potoli durerea. După ce s-a liniştit stătea şi se uita aiurea pe tavan fixându-şi privirea într-un colţ. Ochii deveniseră mai agresivi, pupila i se dilatase. Privirea i se schimbase. Mă uitam cu frică la ea. De fapt am întrebat-o ce are şi am luat-o de mână.
Ea nu m-a recunoscut şi şi-a tras mâna înapoi. Mâna îi devenise rece ca de gheaţă. Mi-am dat seama că sângele începuse să nu mai circule prin anumite părţi ale corpului. Pielea a început să se stafidească şi să aibă culoarea gălbuie. Tot corpul i se transformase. Stăteam îngrozită şi speriată lângă ea şi nu ştiam ce se întâmplă. Era prima dată când vedeam un om murind. Avea ochii tulburi şi foarte răi. Nu recunoaşteam această privire acră, mi-a străpuns trupul ca o săgeată. Stăteam şi mă uitam. Mă simţeam neputincioasă. Stăteam cu mâinile la faţă şi mă întrebam ce pot face pentru a o ajuta.
Dintr-o dată mi-am întors pentru o clipă privirea în altă parte. Apoi am auzit un sunet off şi m-am uitat la ea. Îşi dăduse sufletul. M-am uitat la ea şi avea ochii încă deschişi. A venit o vecină şi i-a închis ochii mai târziu. Îmi era frică să-i ating trupul rece ca gheaţa. Această întâmplare m-a marcat pentru totdeauna. (S.D.)
