De peste zece ani toate convorbirile telefonice sunt înregistrate şi stocate. La fel şi tranzacţiile financiare şi mesajele de pe internet. Totul este „depozitat” pe un suport electronic, cam cum ar fi cărţile într-o bibliotecă. În privinţa convorbirilor telefonice chiar noi, ca abonaţi, semnăm un contract prin care ne dăm acordul ca ele să fie înregistrate, „pentru o mai bună calitate a serviciilor”. Nu ştiu de ce se face atâta vâlvă pe această temă şi nici nu am observat că s-a scumpit ceva important, în timpul acestor dezbateri sterile.
Demult, într-o ţară străină, un ofiţer de informaţii mi-a explicat toate aceste probleme. M-a ajutat să înţeleg că nu îţi poţi da seama – lumea mai credea, atunci- când ţi se asculta telefonul, pentru că asta se face din centrală. Mi-a mai explicat şi chiar demonstrat că nici nu te poţi proteja, sau este foarte scump, inaccesibil nouă românilor, chiar şi acum.
Văd că din ce în ce mai multă lume este revoltată în legătură cu aceste interceptări. Am senzaţia că tocmai cei care ţipă, nu numai că nu au nimic de ascuns, dar nici nu prezintă interes pentru nimeni.
Ei ar trebui să se calmeze puţin. La noi, dar şi în alte locuri, există şi a existat obiceiul ca să se culeagă informaţii din orice colectivitate de oameni. Cei care îndeplineau această îndatorire, considerată, câteodată, patriotică se numeau securişti. Existau peste tot, aveau (sau au) o situaţie privilegiată şi, de foarte multe ori erau subiectivi, adică furnizau informaţii subiective.
În prezent, datorită progreselor tehnicii, numărul lor, în sfârşit, s-a redus. Măcar nu mai avem această presiune psihologică să încercăm să identificăm în jurul nostru pe cei care „ne apără şi ne cântă”. Tehnica suplineşte. Cu alte cuvinte, dacă interesele ţării o cer şi un judecător este de aceeaşi părere, orice convorbire telefonică poate fi luată „dintr-un raft” şi ascultată. Aşa se afla şi adevărata faţă a celui care a stârnit un interes, la un moment dat.
Asta este situaţia, comparabilă cu fenomenele naturii, care nu se pot nici prevede, nici combate. Păcat de unele situaţii, foarte multe, am auzit, când judecătorul nu mai apuca să fie întrebat.
Horia Tabacu
