„Stau de multe ori şi mă întreb: ce este viaţa? Un zbucium peste care trebuie să trecem pentru a ajunge într-o eră a liniştii, a sentimentelor pure, nemânjite de ură? Sau o perioadă de cunoaştere, a încercărilor şi a trăirilor sufleteşti? Căutăm dragostea încă de mici.
Începem încetişor, de la persoanele apropiate, de la părinţi şi ne dezvoltăm pe măsură ce înaintăm în vârstă. Începem să iubim fără voie, încercăm noi senzaţii şi învăţăm să facem diferenţa. Ne ataşăm cu uşurinţă şi astfel ajungem să cunoaştem şi suferinţa. Suntem dezamăgiţi, plângem, jurăm că nu vom mai iubi, însă o luăm de la capăt. În realitate, ne zbatem în permanenţă, uneori în mod conştient, alteori inconştient, să iubim, să simţim senzaţia de plutire şi euforie ataşată acestui sentiment. Ştim că provoacă suferinţă dar, în profunzime, considerăm că merită.
O clipă de fericire, alături de cel iubit, îţi dă curajul şi avântul necesar de a te arunca pradă dragostei. Speranţele, visele şi dorinţele ascunse îţi dau puterea de a trece peste durere, iar odată depăşită, ne avântăm iar, cu aceeaşi intensitate de prima dată. În zilele noaste, iubirea este mânjită cu vorbe rele, interesul a început să prindă rădăcini, iar sentimentele pure sunt ignorate. Profităm de naivitatea şi încrederea dăruită din suflet, fără să gândim că toate lacrimile provocate ni se vor întoarce înzecit. Aruncăm sentimentele într-un colţ şi punem pe primul loc distracţiile de o noapte, evitând ataşamentul şi provocând durere. Ne arătăm indiferenţi, chiar dacă simţim, suntem răi intenţionat şi nu ne ferim să spunem vorbe durerose, pentru a câştiga răzbunare.
O răzbunare absurdă, pe care de multe ori o considerăm remediul cel mai eficient al uitării. Ne arătăm duri la suprafaţă, dar sufletul nostru aşteaptă nerăbdător o mângâiere, o atenţie sau o dăruire totală. Aşa pierdem toate clipele frumoase şi ajungem prada depresiei, a singurătăţii. Regretele vin mult prea târziu, iar faptele sunt luate exemplu de alţii, devenind astfel tot mai reci, mai indiferenţi. Este greu să mai întâlneşti pe cineva care să te iubească cu adevărat.. Chiar dacă toate se schimbă, inima şi sufletul omului rămân aceleaşi..Cât de mult rău îi faci unei persoane, ea suferă şi plânge, iar tu la rândul tău, vei face la fel…” (G.R.)
