El era un înger pentru mine, era aerul meu, tot ce aveam nevoie, îmi dădea putere şi speranţă de a continua să lupt cu nedreptăţile vieţii, era totul mai ceva ca într-o poveste de dragoste cu zâne şi spiriduşi, mă simţeam foarte protejată în braţele lui. Îl iubeam, enorm de mult, şi credeam că şi el mă iubeşte, uneori chiar mă amăgeam cu asta şi cu planurile de viitor pe care le aveam împreună. Dar ne-am despărţit, aşa a vrut soarta, fiecare a luat-o pe un alt drum.
Bineînţeles că au urmat luni de zile în care am plâns şi am jurat să mă răzbun cu orice preţ pe bărbaţi şi am reuşit asta de fiecare dată şi chiar îmi făcea plăcere, aveam câte patru iubiţi şi îi amăgeam pe fiecare dintre ei devenisem o nenorocită. Toate astea până într-o zi când am intrat pe internet să iau nişte filme, pe care mi-le sugerase un prieten pe care îl cunoscusem pe mess. Făcusem schimb de I.D-uri speram să fie următoarea mea cucerire, şi aşa a şi fost, numai că el avea şi o iubită cu care nu se înţelegea. La mine a găsit iubirea şi plăcerea pe care de mult nu le mai gustase. Cu timpul, începuse să ţină la mine, să îi fie dor de mine.
Fiecare weekend îl petrecea în braţele mele, ironie, sau nu, cu timpul am prins drag de el. Tot ce aparţinea de el, privirea, felul în care mă săruta, tot ce era el. Refuzam cu încăpăţânare să cred că m-am îndrăgostit. Mi-am dat seama de asta într-o zi, în momentul în care am lăsat webcam-ul pornit, şi am văzut că iubita lui era la el şi a vrut să-l sărute. În acea clipă, o durere mi-a trecut prin piept, valuri de gânduri şi mii de imagini cu cei doi unul în braţele celuilalt, mi-au năpădit mintea, fără să îmi dau seama faţa mi-a fost inundată de lacrimi dulci-amărui pline de dezamăgire, şi frustare. Am început să mă gândesc, dacă o să îmi fie iar inima frântă, sfărmată ca altădată.
Am hotărât să acord o a doua şansă iubirii. Acum nu îmi pare rău, ţin foarte mult la el şi sunt mult mai atentă acum la tot ce se întâmplă între noi. Încă nu s-a despărţit oficial de fosta lui iubită şi chiar dacă ştiu că nu mai simte nimic pentru ea, i-am zis cu durere că vreau să punem punct relaţiei. Au urmat riposte din partea lui şi jurăminte de iubire, spuse printre lacrimi, plângea şi el, plângeam şi eu. Se ruga de mine să nu-l las, îmi spunea că mă iubeşte şi că nu vrea să se întâmple aşa ceva. A trebuit în cele din urmă să se gândească, să decidă, ori cu mine ori cu ea. Nu mai doream să îl împart cu altcineva, îl voiam doar pentru mine. Aşa că i-am dat un timp în care să mediteze la ce vrea cu adevărat de la viaţă, să fie cu mine sau cu iubita lui, persoană cu care era de mai bine de 3 ani, dar despre care spunea că n-o mai iubeşte, cel puţin nu aşa cum mă iubea pe mine.
Am ales să îl las să ia singur această decizie, nu am vrut să îl constrâng în vreun fel. El era cel care trebuia să ia această decizie. În cele din urmă m-a ales pe mine. Aşa se face că de mai de doi ani suntem împreună, am ales să fim unul alături de celălalt. Vrem să ne întemeiem şi o familie, să trecem peste tot ce a fost în trecut în vieţile noastre şi să privim către viitor, asta este cel mai important. Trebuie să uiţi trecutul pentru a putea să mergi mai departe în viaţă, oricâte greutăţi ai întâmpina, viaţa e frumoasă şi merită trăită. Cu bune şi cu rele. Trebuie să treci prin ea, căci altfel nu se poate. (M.E.)
