Dacă pe vremea lui Nea Nicu stăteai la coadă ca să-ţi iei Dacie, acum lucrurile s-au schimbat puţin, oamenii stau la coadă în trafic şi îşi pun nervii la încercare zi de zi.
Este aproape imposibil ca la ora actuală să mai găseşti un loc de parcare neocupat sau neînsuşit cu japca de câte vreun şmecheraş de cartier. Problemele le cunoaştem cu toţii: maşini multe, locuri puţine, autorităţi neglijente sau corupte şi, peste toate astea, promisiuni deşarte din partea politicienilor. Realitatea este că parcările reprezintă o chestiune de o importanţă majoră, cu care ne confruntăm zi de zi, dar pe care nimeni nu pare să facă prea multe eforturi în a o soluţiona. Cuvântul cheie – indiferenţă.
Parcările de bloc
Cele mai multe conflicte apar în cazul locurilor de parcare din spatele blocurilor, la care oricine are dreptul atâta timp cât locuieşte în perimetrul respectiv şi face efortul de a depune o cerere la ADP. În teorie procedura este simplă: îţi completezi datele personale (nume, prenume, adresă şi numărul de înmatriculare al autoturismului), iar apoi te rogi să mai apuci şi tu un loc liber. Sunt foarte multe şanse ca norocul să îţi surâdă, şi asta pentru că majoritatea spaţiilor de parcare sunt ocupate abuziv, închipuiţii proprietari neavând niciun fel de autorizaţie, ci pur şi simplu marcându-şi în mod ilegal o anumită parcelă de trotuar, pe care îşi scriu cu vopsea numărul de la maşină şi, de cele mai multe ori, sloganuri autoritare, de genul „Nu parcaţi! Loc plătit”.
Proprietarii care şi-au obţinut cinstit locul de parcare nu sunt nici ei mai fericiţi. Un forumist declară: „Aproape în fiecare zi găsesc locul de parcare ocupat de alte maşini. Nici nu ştiu cui să mă adresez seara când vin acasă şi îmi găsesc locul ocupat. Aceea e o parcare ilegală din moment ce eu plătesc pentru acel loc. În aceste condiţii, de ce nu vine cineva sa ridice respectiva maşină? ». Acestor oameni le sunt încălcate în mod constant drepturile de proprietate. Paradoxul este că, cel puţin în teorie, legea îi sprijină, există un fundament legal pe baza căruia poţi anunţa Poliţia atunci când constaţi o astfel de neregulă, dar nimeni nu îţi garantează că aceştia vor răspunde cu promptitudine sau că maşina care îţi ocupă locul va fi ridicată. Sectoarele 1 şi 5 nici măcar nu au apelat până acum la un serviciu de ridicat maşini, iar o doamnă de la dispeceratul Rosal ne-a semnalat că, oricum, platformele nu sunt trimise aproape niciodată pe micile străduţe, intrări, ci doar pe marile bulevarde.
Nu există prea multe soluţii pentru cei ce au hotărât să respecte legea. Cristian Lemnaru, diector general al ADP sector 2 declară că: „Singura „personalizare” legal admisă pentru un loc de parcare este cea executată de către salariaţii ADP Sector 2 şi constă în marcajul executat pe asfalt (linii de delimitare şi număr de ordine al fiecărui loc) şi prin panoul indicator montat în zonă.” Astfel, cei mai mulţi dintre noi nu sunt conştienţi că folosirea unor mijloace specifice pentru blocarea unui loc de parcare (lanţuri, bare metalice) constituie de fapt o contravenţie, conform prevederilor Legii 50/1991. Cu toate acestea, ele continuă să fie folosite fără niciun fel de sancţiuni.
Foarte interesantă este atitudinea celor care se află în ilegalitate. Oamenii au ajuns să-şi agaţe plăcuţele de înmatriculare chiar şi pe porţile patinoarului „Mihai Flamaropol”, unde stă scris cu litere de-o şchioapă „NU PARCAŢI!”. Din punct de vedere psihic, procedeul este cât se poate de captivant: avem de multe ori tendinţa de a considera anumite locuri ca fiind ale noastre, fără a avea vreun fundament logic sau legitim în spatele acestui raţionament. Cum ia naştere acest fenomen? Psihologul Alexandra Sfîrlogea consideră că spaţiul din faţa casei şi locuinţa devin „proprietăţi” pe care nu le poţi separa, cel puţin la nivel mintal”.
De asemenea ea susţine că avem în mod inconştient în minte imaginea oraşului de la începutul de secol XIX, atunci când principala formă de locuinţă era casa, care avea inevitabil un spaţiu verde aferent, şi că aşa s-ar explica motivul pentru care căutăm cu disperare să ne însuşim anumite spaţii din jurul blocului. Nu sunt puţine cazurile în care unii oameni îşi imaginează că locul din dreptul scării în care locuiesc le aparţine şi le ridică cu conştiinciozitate ştergătoarele tuturor celor care parchează acolo.
Theodor Barbu
