Un vechi proverb spune: cine lucrează cu borcanul de miere nu are cum să nu se lingă pe degete. Aşa se întâmplă şi în cazul lui Ianovici Florin, mare şef la biserica penticostală BETEL din Bucureşti. A pornit de jos şi a ajuns în vârful piramidei.
Aşa cum rezultă din interviul acestuia la Credo Tv, nu a avut scrupule, a minţit din fragedă copilărie, chiar şi pe mama lui, a dorit cu înverşunare să ajungă sus. Şi a reuşit.
Din propria sa declaraţie reiese că a fost foarte sărac înainte de a adera la penticostali. Cicero se întoarce în mormânt dacă îl aude vorbind. Bun orator, a reuşit să convingă o mulţime de persoane că biserica penticostală este mai aproape de Dumnezeu. Tot ce a dorit a obţinut. Profitând de naivitatea credincioşilor şi de problemele acestora, a reuşit să îşi creeze un imperiu. ONG-ul „Viaţă şi lumină” este una dintre marile realizări ale acestuia. Pe o suprafaţă imensă, fratele Ianovici Florin a construit mai multe clădiri, care în prezent adăpostesc în jur de 100 copii cu multiple probleme sociale şi nu numai.
În demersul jurnalistic făcut de reporterii ziarului ATAC, am văzut cum copii cu vârste cuprinse între 2 şi 26 de ani sunt cazaţi în acele module, în timp, fiind îndrumaţi către biserica penticostală. Grav este faptul că acei copii, în ziua în care reporterii ziarului ATAC au fost în strada Izbiceni din sectorul 1, aveau la masa de prânz dovleac prăjit. Oare, zilnic au acelaşi meniu? Din declaraţiile angajaţilor lui Florin Ianovici, a rezultat că din 1996 până în prezent a reuşit marea performanţă să ajute un copil, care în prezent locuieşte în Norvegia. O mare parte a copiilor fiind copii ai străzii, aurolaci şi drogaţi, care, după o anumită perioadă de timp petrecută în această locaţie, se întorc tot pe stradă. Aici se vede implicarea FETIŢEI (de ce nu BOMBARDIERUL sau COSMONAUTUL?) – așa cum îi spuneau foştii colegi de liceu lui Florin Ianovici, în procesul de reeducare al acestor copii. În 1996, această locaţie din strada Izbiceni a fost dată în folosinţă. Se naşte fireasca întrebare: cu banii cui?
Ianovici Florin a intrat în rândurile bisericii penticostale în august 1994. În numai doi ani a fost capabil să strângă aceşti bani pentru a ridica asemenea construcţii? Sau a reuşit să îşi convingă FRAŢII că el poate face minuni? Conform propriei sale declaraţii de la Credo TV, cea care avea să îi devină soţie îi spunea următoarele: Nu eşti atât de frumos şi deştept pe cât te crezi, eşti doar un BUFON al lui Dumnezeu.
Nu a uitat spusele viitoarei soţii, s-a pus pe treabă. Fiind un bun orator, în scurt timp a ajuns sus, atât de sus că nici lui nu îi venea să creadă. El, săracul copil bogat, un Hopa Mitică, așa cum declară la Credo Tv, controlează în prezent minţile multor credincioşi penticostali, dar şi finanţele acestora. Dacă în 1994 a fost primit în rândurile bisericii penticostale, a pus osul la treabă şi în 2003 a reuşit să îşi cumpere primul apartament în strada Roşiori de Vede nr. 3, conform contractului de vânzare cumpărare nr 2180-2003, înregistrat la Cartea funciară cu nr. 39922, apartament în care, conform tabelului afișat la întreţinere, figurează Ianovici Florin, atenţie, o singură persoană.
Oare, Mina, soția lui, ştie de existenţa acestui apartament cu o restanță totală de 1196,11lei ? Săraca „FETIŢĂ” bogată, aşa cum era poreclit în liceu Ianovici Florin, nu s-a mulţumit cu un sigur apartament, îi trebuia şi un teren şi nu numai. În 2007 îşi cumpără un teren la Tărtăşeşti, că, vezi Doamne, SĂ FIE VECIN CU NIMENI ALTUL, cu ADRIAN NĂSTASE. Nu trece mult timp, şi cum banii veneau la greu, iar el, FETIŢA, FIIND UN BUN MANAGER, mai cumpără un apartament în Bucureşti, strada Becaţei nr. 8, pe numele lui Gabriela Stegatu, fostă Ianovici, nimeni alta decât sora sa. Cum copilului sărac cândva îi veneau banii fără număr, se gândeşte să îşi cumpere şi o casă.
Nimic nu este imposibil pentru Ianovici Florin, ajuns peste noapte mare şef în cadrul frăţiei penticostale. În strada Soldat Croitoru Vasile, printre multe căsuţe dărăpănate, vechi şi uitate de soartă, se află o splendidă vilă cu multe camere care aparţine aceluiaşi fost copil sărac, în prezent ajuns mare şef în cadrul bisericii penticostale. Săracul copil bogat, FETIŢA (oare din ce motiv a fost poreclit de foştii săi colegi aşa?) a reuşit ca în timp de 10 ani să deţină, prin muncă cinstită, două apartamente, o casă, un teren la Tărtăşeşti şi să facă foarte multe şi dese călătorii în America şi nu numai. Tu frate penticostal, ce crezi, conform sfintei scripturi? Căci iată ce posta fratele Ianovici Florin pe blogul său, citeşte şi comentează, tu frate penticostal. Oare, apartamentele, pământul şi vila acestuia reprezintă AVERE?
„Ne uităm cu toţii cu uimită durere spre ţara noastră şi vedem cum se alege praful de ea, în mâinile celor care i-au prins hăţurile.
Îmi pun întrebarea cum o fi corect să procedezi când cei care ţin frâiele ţării tale mint cu nonşalanţă? Ce trebuie să faci când vezi cât se fură în jurul tău, când oameni care teoretic trăiesc din salarii strâng averi uriaşe? Când legile ţării tale sunt date în aşa fel încât cel care trăieşte bine să trăiască şi mai bine, iar cel care trăieşte rău să trăiască şi mai rău? Ce trebuie să faci când vezi că, după ce s-a furat aproape tot de pe pământ, unii şi-au dat seama că se mai poate fura în continuare şi din pământ? Când ţara noastră, frumoasă, primeşte deşeurile chimice ale altor state, că aşa dictează unele interese?
Nu se mai fură pe ascuns, se fură pe faţă. Nu se mai minte cu jenă, se minte cu tupeu. O reţea uriaşă de neamuri, interese, cumetrii a pus stăpânire pe ţară. Îi vedem cum mint, cum se îmbogăţesc şi nu facem nimic. Când cineva atacă dreptul nostru, ne-am învăţat unii pe alţii să ducem un cadou. Nemţii fac reclamaţie. Noi nu avem la cine.
Se fură de la stat, adică de la noi toţi. Statul a ajuns cel mai prost proprietar din câţi există. Pierde în permanenţă, când cumpără ceva, cumpără la suprapreţ, mereu i se fură câte ceva şi nu zice nimic. Se vor înmulţi taxele. Bugetarii, săracii, pensionarii , cei cu întreprinderi mici vor scotoci prin buzunare să-şi plătescă dările către stat.
Dacă ne trezim peste 10 -15 ani şi ne vom urni să facem ceva, vom constata că tot ce a mai rămas din ţară sunt datoriile şi contractele pe termen lung, prin care alţii vor lua în continuare ce se mai poate lua.
Pentru ţărişoara noastră în care noi vom îmbătrâni, ne vom pensiona şi vom muri, în care vor trăi copiii noştri (că doar n-or emigra toţi) nu putem face nimic?
Într-o ţară prost condusă lucrurile funcţionează numai în mod aparent. Se fac mereu împrumuturi cu precădere de pe piaţa externă, dar despre scadenţă nu se spune nimic. Cum vor arăta vieţile noastre într-o ţară spoliată şi datoare, obligată să respecte contracte păguboase, care au fost semnate de cei dispuşi să îşi vândă ţara pentru a se îmbogăţi ei?
Mă întreb care e atitudinea corectă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor? Ce e drept să facem? Ştiu că trebuie să ne rugăm, dar dacă ne intră un hoţ în casă nu îl lăsăm în pace şi ne rugăm să nu ne ia nimic. Facem ceva. România e ţara noastră, a copiilor noşti, a nepoţilor noştri. Nu e drept să ajungem un popor de bătrâni singuri, fiindcă ceilalţi au plecat, că ţara lor nu le-a oferit nicio şansă. Trăim o aşa zisă democraţie. Tu eşti de acord cu ce se întâmplă în ţară? Oare nu mai e nimeni care ajungând la conducere să fie interesat de oameni? Voi vedeţi că noi nu ne mai acordăm nicio şansă? Cine credeţi că ne va ajuta? Cineva din afară? Nu vi se pare că avem o datorie şi faţă de ţară? Când o vom împlini?”.
