Vine o vreme când lucrurile făcute prost trag după ele la vale căruţa consecinţelor, care prinde viteză şi are tendinţa să se răstoarne exact când ţi-e lumea mai dragă şi audienţa mai mare. Cum era de aşteptat, actualul recul economic mondial nu se putea să nu facă valuri şi în societatea românească, printre primele domenii sacrificate fiind publicitatea.
Păi, dacă nu te scarmănă să-ţi vinzi produsul, pentru că nu ai ce, şi concurenţa se zbate ca peştele proaspăt prins pe pardoseală, de ce să-ţi mai faci publicitate? Televiziunile resimt din plin dispariţia nutreţului publicităţii şi doar câteva emisiuni grele şi cu un public stabil vor rămâne în grila de primăvară-vară. Aşa cum spuneam nu demult, vor prolifera, ca lăcustele în timpul secetei, emisiunile făcute cu bani puţini, unde cu un invitat, plus Silviu Prigoană, care ar fi capabil să vorbească şi să se facă văzut şi când deschizi cuptorul de la aragaz, se va ţine o emisiune de câteva ore. Vrând, nevrând, reţeta lui Dan Diaconescu (nu neapărat în formula pe care o promovează el) poate aduce o revigorare a spectacolului de televiziune, văzut ca un ring de box, unde, înarmaţi cu mănuşile pline de caiele ale argumentelor, convivii îşi vor aplica lovitură după lovitură.
Reţeta este deja experimentată de Realitatea TV, care a reuşit să facă din pugilatul de idei un spectacol profitabil. Nu vor fi de neglijat nici emisiunile de autor, bazate pe nutreţul ştirilor luate din ziare, aşa cum experimentează cu rezultate foarte bune Mircea Badea. Poate ar fi benefică o reîntoarcere la emisiunile lui Marius Tucă, cel care a băgat în corzi multe alte producţii de televiziune, care patinau cam pe acelaş patinoar. Producţiile cu distribuţii imense, dar cu impact cât solzul de oblete, vor fi amintire, şi poate numai TVR, care suge de la stat cu cele 3.000 de guri ale angajaţilor, să-şi mai permită producţii gen „Surprize, surprize” sau Festivalul Callatis. În televiziuni se dau oameni afară pe capete. Şi trustul Intact, şi trustul Media Pro, şi celelalte concerne mediatice au început să chiţăie după bani. Fenomenul era de aşteptat, mai ales că în ultimii ani a mai ţopăit în viteză şi conceptul de televiziune pe internet, care va mânca tot ce înseamnă televiziune de nişă.
Paradoxal, reducerea cu 20% a salariilor din trustul Intact, concedierile masive din celelalte televiziuni, plus închiderea deja anunţată a altor vehicole media neprofitabile este benefică. Pe piaţă erau mult prea multe televiziuni inutile, ţinute doar din orgoliul patronilor, sau din inerţie. Sita va cerne la greu şi nu cred că vreun patron îşi va mai permite să ţină o armată de ţuţeri, care nu fac audienţă nici cât unghiuţa de la piciorul unui şoarece şchiop. Nu dau exemple, deşi ţeapa pe care Ana Maria Prodan a luat-o de curând, faptul că Media Pro a îngheţat toate proiectele costisitoare şi că toate vedetele se gândesc de două ori înainte de a băga mâna în buzunar să cumpere un tricou ceva mai extravagant, mă face să cred că suntem pe drumul cel bun.
Steaua nulităţilor din televiziuni şi a ratingurilor de 0,4-0,5 începe să apună. Vom asista foarte curând la o nouă invazie de manele şi la o tabloidizare masivă a televiziunilor, care vor renunţa pe rând la flatulaţiile intelectuale date cu pompă şi emfază, pentru a se orienta spre o zonă cu mai puţin damf intelectual, dar mai vizionată. Ştacheta media, deja foarte jos, va coborî precum leul nostru umflat ca o gogoaşă în raport cu euro. Vara asta va fi decisivă pentru noua configuraţie a televiziunilor, iar cei care încă mai visează la cai verzi 4X4 pe pereţi şi la vile făcute din banii încasaţi în două luni, vor lua fix praful de pe toba mare. Mai vedem.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi mazăre de aur cu diamnte şi periuţă de dinţi cu pastă de carne inclusă.
