Spaţiul Galeriei de la Casa Vernescu, până în luna februarie a anului 2009 este ocupat cu expoziţia de pictură a Gabrielei Culic.
Expoziţia reuneşte, într-un grupaj al splendorii „efemeridelor”, peste 150 de lucrări ale unei pictoriţe care poartă cu certitudine însemnele tinereţii sale creatoare. O parte din aceste lucrări vor continua să constituie deliciul iubitorilor de artă, incluse apoi, într-o grupare mai mică, la Galeriile „Apollo” de la Teatrul Naţional.
Pictura Gabrielei Culic este încărcată de un farmec şi o delicateţe aşa cum numai în pictura japoneză o poţi regăsi. E asemenea unui surâs enigmatic, în spatele căreia se derulează sensul profund al acestei lumi. Natura devine un pretext al derulării emoţiilor sale artistice, unde fiecare gând poate deveni adierea vântului, sau balansarea unei aripi în zbor, sau zbaterea gracilă prin tumultul neaflatului încă, spre dibuirea unui răspuns asupra sensului sau simbolisticii existenţei noastre.
Reabilitând abstractul pe care îl asezonează cu paşii unui cromatism impecabil, pictorul Gabriela Culic naşte un soi de muzicalitate a delicatelor efemeride cu trecere directă spre sufletul iubitorului de artă. Fiind astfel martorii emoţiilor sale artistice, ne transpune într-un context al spaţialităţii, care, cu siguranţă are conotaţia unei profunde scenografii divine pe care se derulează frumuseţea şi farmecul unor decoruri sau personaje, şi pe care, artistul de faţă, îndrăzneşte să le numească delicat, Efemeride. Acestea fac parte integrală din viaţa noastră, iar sensul şi simbolurile sale sunt smulse în virtutea unei fascinanate preocupări creative.
Viorica Romaşcu
