Deputatul şi mogulul de televiziune, Sebastian Ghiţă, prietenul premierului Victor Ponta, nu se ştie în care dintre aceste calităţi, l-a mustrat sever pe Gyorgy Frunda. Acesta fiind, la rândul său, consilier al premierului. Motivul declarat de gâlceavă este recenta afirmaţie a domnului Frunda, legată de tratamentul aplicat României de marele său aliat strategic. Acesta consideră că suportăm mai degrabă rigorile unei colonii decât cele ale unui partener politic. Şi scandalul nu se opreşte, fireşte, aici.
S-a creat o situaţie extrem de complexă, astfel încât foarte puţine persoane au acces la toate informaţiile pentru a putea emite o judecată de valoare. Avem însă câteva certitudini. În primul rând, aceea că subsecretarul de stat de la Washington, doamna Victoria Nuland, a fixat ea însăşi agenda de lucru în România, pe care i-a comunicat-o ministrului de Externe. Rangul emisarului american, dincolo de faptul că reprezintă cea mai mare putere a lumii şi cel mai important aliat al României din afara Uniunii Europene, este acela de adjunct al unui ministru de Externe.
În consecinţă, într-o vizită efectuată într-un alt stat, ea ar trebui să se întâlnească cu omologul ei, cum ar fi, în cazul României, un secretar de stat de la M.A.E. şi, având în vedere curtoazia obligatorie, cu şeful diplomaţiei, în speţă cu domnul Corlățean. Sau doar cu acesta. Ceea ce se şi întâmplă. Ţinând cont de relaţiile excepţionale statornicite între Bucureşti şi Washington, emisarul Statelor Unite, indiferent de rang, poate fi invitat, tot din motive de curtoazie, chiar şi de preşedintele statului. Ceea ce, din nou, s-a întâmplat.
Chiar dacă atunci când domnul Victor Ponta, care este chiar şeful Executivului în administraţia statului, cu două trepte mai sus decât doamna Victoria Nuland, în vizită la Washington fiind, nu a fost invitat de preşedintele Statelor Unite nici măcar pentru o formală strângere de mână. Ponta a avut totuşi o convorbire cu Barack Obama, e adevărat, neoficială, aparent întâmplătoare, la Johannesburg, cu ocazia funeraliilor lui Nelson Mandela.
Până aici totul este logic şi se înscrie în limitele raporturilor fireşti dintre două state partenere, unul reprezentând cea mai mare putere mondială, celălalt plasându-se undeva, că ordine a importanţei, la periferia Europei. Mai departe însă există semne de întrebare pe care domnul Frunda le-a interpretat în felul domniei sale. Pe agenda de lucru a emisarului departamentului de stat, comunicată la Bucureşti, a figurat şi o întâlnire cu preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Care a fost chemat, hai să spunem invitat, în acest scop la Ambasada Satelor Unite cu o zi mai devreme pentru a avea o discuţie pregătitoare nu cu ambasadorul, care nu există, ci cu însărcinatul cu afaceri. Ce reprezintă Ambasada? Ce reprezintă emisarul special sosit la Bucureşti? Guvernul Statelor Unite.
Cu alte cuvinte, preşedintele CSM a fost chemat la Guvern. Nu la Guvernul României, ci la un Guvern partener. Pentru a discuta despre ce? Aflăm, cât se poate de explicit, din agenda de lucru a emisarului special. Despre statul de drept şi despre independenţa Justiţiei. E în regulă. Asemenea dialoguri sunt necesare. Şi se pot dovedi utile, având în vedere experienţa în materie de democraţie a Washingtonului. Mă întreb însă, şi probabil că şi domnul Frunda s-a întrebat înainte de a se referi la un tratament de tip colonial, ce s-ar întâmpla dacă, să spunem, săptămâna viitoare însuşi premierul României, care are un rang în Executiv cu două trepte mai înalt decât al doamnei Victoria Nuland şi care chiar reprezintă, în calitate de premier, statul în care funcţionează acest CSM, l-ar invita în Palatul Victoriei, pentru discuţii având aceleaşi teme, pe preşedintele respectivei instituţii. Cred că ar ieşi un scandal monstru. Care ar reverbera pe întreaga planetă. În ideea că Victor Ponta atentează la independenţa Justiţiei.
Situaţia devine şi mai complicată, întrucât doamna Victoria Nuland nu şi-a exprimat dorinţa de a se întâlni şi cu premierul Ponta. Şi nici cu preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, implicaţi şi ei în ceea ce înseamnă stat de drept şi independență a Justiţiei. La început, atât premierul, cât şi Corlățean au confirmat acest lucru. Apoi, amândoi, dintr-un motiv numai de ei ştiut, au transmis o informaţie conform căreia Victor Ponta avea un program aranjat şi nu mai putea să îl schimbe.
Aşa se face că astăzi toată lumea îl caută pe Victor Ponta. Care, până la această oră, nu e de găsit.
Acesta este contextul în care cel mai apropiat prieten al premierului îl atacă public şi violent pe consilierul acestuia. Cât priveşte reacţiile la cele două poziţii diametral opuse venite din proximitatea premierului, ele cu certitudine nu se sfârşesc azi.
CorectNews
