Care sunt părţile într-un conflict de muncă, ne întreabă Sofia Dumitrescu din Orăştie?
Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau colective de muncă dar şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.
Pot fi părţi în conflictele de muncă:
– salariaţii dar şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul codului muncii, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
– angajatorii, persoane fizice şi / sau persoane juridice, agenţii de muncă temporară, utilizatorii dar şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile legii;
– sindicatele şi patronatele;
– alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al codului de procedură civilă.
Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
– în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
– în termen de 30 de zile de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
– în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune dacă obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat dar şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
– pe toată durata existenţei contractului dacă se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
– în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze.
În alte situaţii, termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului. Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform codului de procedură civilă. Cererile referitoare la diverse cauze se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori sediul. Unele cauze sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi cel judiciar. Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă. Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată. Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea. Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept. Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială.
Felicia Mirea
