Parlamentarii nu au fost niciodată funcționari publici! Superimunitatea este o minciună!
Imunitatea fiind prevăzută în Constituție, nu poate fi mărită sau micșorată prin modificarea unei legi, cum este Codul Penal. Parlamentarii au imunitate doar pentru voturile și opiniile exprimate (art.72 al 1 din Constituție) și pot fi anchetați, cercetați, trimiși în judecată și condamnați pentru alte fapte penale care nu au legătură cu votul și opiniile exprimate.
Activitatea ANI nu este afectată. Legea ANI nu a fost modificată! Competențele DNA nu au fost afectate. Competențele DNA privind „anchetarea parlamentarilor” nu au fost modificate.
Parlamentarii pot în continuare să fie acuzați, cercetați, judecați și condamnați pentru infracțiuni de corupție prevăzute de Codul penal la art.254-art.257. În plus pentru faptele de luare de mită sau trafic de influenţă, comise de parlamentari (demnitari) limitele de pedeapsă se majoreaza cu o treime.
CLARIFICAREA UNOR SUBIECTE DE PRESĂ
I. Parlamentarii „au fost scoși” din categoria funcționarilor publici
Această afirmatie este falsă deoarece:
Calitatea de „funcționar public” în sensul Codului Penal, este dată de definiția funcționarului public prevăzută la art 147 CP. Principala condiție care trebuie indeplinită pentru a avea calitatea de funcționar public este aceea de ,”a fi în serviciul unei instituții publice,”.
Camera Deputaților sau Senatul sunt instituții publice dar deputații și senatorii nu sunt în serviciul Camerei Deputaților sau Senatului. În serviciul acestor două instituții sunt angajații (consilieri, experți, etc.)
Conform alin.(1) al art. 69 din Constituție, „deputații și senatorii sunt în serviciul poporului”.
In concluzie:
Nefiind în serviciul unei instituții publice niciodată, parlamentarii nu s-au încadrat în definiția funcționarului public de la art 147 din CP, deci nu au fost niciodată funcționari publici.
II. Scoaterea parlamentarilor din categoria „funcționarului public” afectează activitatea ANI și scoate parlamentarii de sub incidența acesteia
Această afirmație este falsă deoarece:
Activitatea ANI nu se referă și nu se limitează la categoria „funcționari publici” ci la categoriile de persoane prevăzute la punctul 3 al alin.(1) al art.1 din legea 176/2010, articol care este în vigoare :
Art. 1
(1)Dispoziţiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligaţia declarării averii şi a intereselor:
……………………………………………………………………………………………..
3. preşedinţii Camerelor Parlamentului, deputaţii şi senatorii;
legea 176/2010, legea ANI nu a fost modificată sub nici o forma. Indiferent ce modificări sunt operate în Codul Penal, ele nu afectează cu nimic legea civilă, fapt pentru care atribuțiile ANI, posibilitatea declarării parlamentarului ca incompatibil sau in conflict de interese a rămas intactă. Sancțiunea pentru conflict de interese este o sancțiune disciplinară, conform legii ANI și constă în reținerea de până la 10 la sută din indemnizație pe maxim 3 luni. Totodată, deputatul sau senatorul, găsit în conflict de interese, are interdicția de a mai ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.
III. Scoaterea parlamentarilor din categoria „funcționarului public” conferă acestora o „superimunitate”
Această afirmatie este falsă deoarece:
Imunitatea fiind prevăzută în Constituție nu poate fi mărită sau micșorată prin modificarea unei legi, cum este Codul Penal, ci doar prin modificarea legii fundamentale a statului.
Imunitatea parlamentară din România este la nivelul cel mai scăzut din Europa. Parlamentarii au imunitate doar pentru voturile și opiniile exprimate (art.72 al 1 din Constituție) și pot fi anchetați, cercetați, trimiși în judecată și condamnați pentru alte fapte penale care nu au legătură cu votul și opiniile exprimate conform art. (art.72 al 1 din Constituție).
Acest tip de imunitate este acceptat în toată Uniunea Europeană, România făcând parte dintr/un grup de 14 state care au cel mai mic nivel de imunitate.
Un nivel sporit de imunitate îl regăsim în 7 state care care au prevăzută o imunitate care acoperă și alte fapte decât voturile și opiniile exprimate (ex. Germania).
Cel mai ridicat nivel este acela de tip ,”sanctuar”, existent în alte 7 state (ex. Italia) care au prevăzută o imunitate care acoperă și fapte săvârșite înainte de începerea mandatului de parlamentar . În România, acest tip de imunitate îl regăsim doar la președintele țării (care era trimis în judecată în dosarul flota și, după alegeri a căpătat imunitate.)
Confuzia dintre imunitatea miniștrilor și cea a parlamentarilor
Ministrii beneficiază de o protecție constituțională deoarece ,,numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele Romaniei pot să ceară urmărirea penală a acestora, pentu fatele săvârșite în calitate de ministru,, conform art. 110 din Constituție. Cond se vorbește de superimunitatea parlamentară se face confuzie, de cele mai multe ori, cu cea ministerială, generată de faptul că unii miniștri au sau au avut și calitatea de parlamentar (Năstase, Vosganian, Borbely, Dobre)
În concluzie: „Superimunitatea parlamentară” nu există.
IV. Scoaterea parlamentarilor din categoria „funcționarului public” afecteză competențele DNA care „nu mai poate ancheta parlamentari”
Această afirmatie este falsă deoarece:
Competențele DNA privind „anchetarea parlamentarilor”nu au fost modificate și sunt prevăzute la litera b) a alin.(1) a art.13 din OUG 43/2000 privind Departamentul Național Anticorupție:
„(1)Sunt de competenţa Departamentului Naţional Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii:
………………………………………………………………………………………………………………………………
b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori;…..”
V. Scoaterea parlamentarilor din categoria „funcționarului public” împiedică acuzarea acestora de anumite fapte de corupție (de serviciu) deoarece acestea nu pot fi comise decât de „funcționarii publici”. (DNA a precizat doar două infracțiuni: luarea de mită și abuzul în serviciu dintre care doar prima este socotită infracțiune de corupție)
Această afirmatie este falsă deoarece:
Infracțiunile de abuz în serviciu nu sunt aplicabile parlamentarului deoarece:
a) prin atribuțiile de serviciu (vot și declaratii politice) parlamentarul nu poate comite abuz în serviciu
b) pentru vot vot și declaratii politice parlamentarul are imunitate
c) actualele forme ale infracțiunilor de abuz în serviciu au fost dezincriminate, fiind abrogate de noul Cod penal care intră în vigoare la 1 februarie 2014
Concluzie : Precizarea DNA cu privire la abuzul în serviciu este eronată.
Dintre cele 4 infracțiuni de corupție prevăzute în Codul penal la art.254-art.257:
a) Infracțiunea de „primire de foloase necuvenite” prevăzută de art.256este abrogată în noul Cod penal care intră în vigoare la 1 februarie 2014 cod promulgat deja de președinte
b) Infracțiunile de „dare de mită” și „trafic de influență” prevăzută de art.254 respectiv art.257 nu sunt condiționate de apartenența făptuitoruluila categoria de „funcționar public”.
c) Infracțiunea de „luare de mită” prevăzută de art.254 :
– nu este condiționată de apartenența la categoria de „funcționar public”
– în legea 78/200 modificată de legea de intrare în vigoare a noului Cod penal se precizează:
„art.7 Faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:
a) exercită o funcţie de demnitate publică;
……………………………………………………………………………………..
se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o treime.”
Concluzie : Parlamentarii pot în continuare să fie acuzați, cercetați, judecați și condamnați pentru infracțiuni de corupție prevăzute de Codul penal la art.254-art.257. În plus pentru faptele de luare de mită sau trafic de influenţă, comise de parlamentari (demnitari) limitele de pedeapsă se majoreaza cu o treime.
