La începutul lunii octombrie 2010, la Sankt Petersburg, premierul rus Vladimir Putin l-a primit pe omologul său, Silvio Berlusconi. Principalul subiect al discuţiilor purtate de cei doi oameni politici a fost proiectul gazoductului South Stream, demarat în iunie 2007, prin semnarea unui acord între compania rusă Gazprom şi cea italiană, Eni.
Acest gazoduct ar urma să furnizeze Europei gaze naturale din Rusia, printr-o conductă care ar traversa Marea Neagră, pentru a ajunge în Bulgaria, de unde să fie redistribuite prin două reţele, în Italia şi restul Europei. Eni şi Gazprom au înfiinţat, în ianuarie 2008, compania South Stream AG, în care cele două societăţi deţineau procentaje egale. În aprilie, anul acesta, Vladimir Putin anunţa că societatea energetică franceză EDF va intra în South Stream, primind 20% din acţiuni. Acesta este contextul în care premierului italian i s-a adus la cunoştinţă interesul unor companii germane de a lua parte, în calitate de acţionari, la construirea gazoductului. Deja în această vară, presa din Germania menţiona că societatea RWE – unul din cei şase acţionari în proiectul „rival”, Nabucco- a fost invitată de Gazprom să participe la South Stream. Ulterior, aceste afirmaţii au fost dezminţite. În acelaşi timp, presa internaţională anunţa ca certă intenţia societăţii germane Wintershall, subsidiară a concernului BASF, de a achiziţiona 20% din acţiunile companiei South Stream AG.
Ori, trebuie să menţionăm că respectiva societate nu îi este necunoscută cancelarului german Angela Merkel. În aprilie 2006, cu ocaziaconsultărilor la ruso-germane la nivel guvernamental, directorul firmei germane, Jurgen Hambrecht a semnat, în prezenţa cancelarului, un acord cu Gazprom, având ca obiect exploatarea zăcămintelor de gaz de la Iujnoe Ruskoie. Chiar şi în primăvara anului trecut, tot cu ocazia vizitei Angelei Merkel în Emiratele Arabe Unite, Wintershall a semnat un acord de colaborare cu ADNOC, companie de stat din Abu Dhabi. Ar mai fi de subliniat o altă „coincidenţă”. Imediat după vizita Angelei Merkel în România, din 11-12 octombrie, chiar cu o zi mai târziu, la Bucureşti a sosit o delegaţie a Gazprom. În aceeaşi zi, concernul energetic rus anunţa că „un acord interguvernamental între Rusia şi România, privind construirea gazoductului South Stream ar putea fi semnat în primele trei luni ale anului viitor”. Deocamdată a fost semnat doar un memorandum cu Transgas S.A., ce stipulează înfiinţarea unui grup mixt de experţi care să evalueze condiţiile tehnice şi economice pe care trebuie să le îndeplinească ţara noastră pentru a participa la proiectul South Stream.
Imparţiali, ca tot românul
În ciuda acestor contacte anterioare, care ne făceau să presupunem că România se va retrage din Proiectul Nabucco, pentru a participa la South Stream, cu o lună în urmă, la Kayseri, Turcia, consorţiul responsabil de punerea în aplicare a primului a anunţat că se află în fază de finalizare, iar primele contracte de furnizare a gazului vor fi încheiate la finele acestui an. Prin semnarea acordurilor cu ţările prin care va tranzita conducta de 3.900 km, care va transporta 31 de miliarde m.c. de gaze naturale pe an, din Azerbaidjan, Irak şi Turkmenistan, până la centrul Baumgarden din Viena, guvernele şi companiile implicate în „Nabucco” au dorit să împrăştie atmosfera de neîncredere în viabilitatea conductei, cu atât mai mult cu cât, cu doar câteva săptămâni înainte anunţaseră că înregistrează o întârziere de doi ani. Responsabilii proiectului au declarat că descoperirea de noi rezerve de gaz în Turkmenistan şi creşterea cererii de energie, în contextul ostilităţii manifestate de europeni faţă de centralele nucleare, după dezastrul de la Fukushima, deschide noi perspective favorabile gazoductului.
„Nabucco a făcut ultimul pas de la proiect, la realitate”, a afirmat, în faţa unei săli pline, Gunther Öttinger, comisarul pentru Energie al Uniunii Europene. La Kayseri, miniştrii energiei din Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria şi-au exprimat convingerea că Nabucco va avea o contribuţie decisivă la diversificarea furnizării de produse energetice în Europa, al cărei monopol este deţinut, în prezent, de Rusia. Reinhard Mitschek, directorul general al proiectului Nabucco, a declarat că încheierea acordurilor cu ţările de tranzit este etapa preliminară care permite semnarea contractelor de furnizare şi deschiderea finanţării lucrărilor. Prima etapă va asigura crearea unui cadru legal care include precizarea anumitor standarde şi asigurarea de garanţii guvernamentale în mai multe domenii, printre care expropierea de terenuri, taxe şi importul de materiale de construcţie.
Turkmenistanul, principalul furnizor
Principalul argument al adversarilor proiectului Nabucco era lipsa de materie primă suficientă pentru a alimenta conducta. În replică, membrii consorţiului au demonstrat că Turkmenistanul este deosebit de interesat să-şi vândă gazele naturale, deoarece Rusia nu cumpără decât o cincime din producţia statului. De altfel, această situaţie a fost probată printr-un audit al zonei de exploatare South Yolotan, remis de guvernul turkmen, celui de la Ankara. Auditul realizat de compania Gaffney, Cline & Associates, din Londra, precizează că respectivul zăcământ este al doilea ca mărime din lume, după South Pars, din Golful Persic, şi numai el ar putea asigura nevoile energetice ale Europei pentru următorii 36 de ani.
Stefan Judisch, director executiv pentru resurse şi comerţ al companiei germane RWE AG, acţionară în consorţiul Nabucco, a declarat că, dacă se va ajunge şi la un acord politic, în cel mult patru ani va fi construită conducta care va alimenta Nabucco, pe sub Marea Caspică. Judish a mai comunicat participanţilor la reuniunea de la Kayseri că Uzbekistanul şi Israelul şi-au manifestat interesul faţă de Nabucco, trimiţând consorţiului oferte de furnizare a gazelor naturale. Pe fondul ostilităţii faţă de energia atomică, se estimează că nevoile de gaze naturale ale Europei au crescut de la 150 de miliarde m.c. pe an, la 180 de miliarde m.c. anual, a precizat Gerhard Roiss, director executiv al companiei austriece OMV AG.
Este de aşteptat ca suma de 7,9 miliarde de euro, prevăzută de acţionarii consorţiului pentru gazoductul Nabucco să fie considerabil mai mare, cu atât mai mult cu cât data de finalizare a fost stabilită pentru 2017, iar ruşii vor termina South Stream cu doi ani mai devreme.
Dan Papij
