Guvernele postdecembriste ale României și-au făcut un obicei din a întoarce spatele marinarilor români, atunci când au probleme prin diferite porturi ale lumii. Cum flota româniei a rămas doar o amintire, marinarii noștri sunt nevoiți să se angajeze sub pavilioanele altor țări.
Acest lucru, însă, nu-i face mai puțin români. Uneori, din vina armatorilor, navele sunt arestate în diferite porturi. De obicei, autoritățile române nu se obosesc să-și facă datoria față de marinarii din țara noastră. Agențiile de crewing care îi angajează încearcă, în asemena cazuri, în complicitate cu armatorii, să-i păcălească. Anii trecuți ne-au arătat că, singura șansă a celor abandonați a fost mass-media.
Prezentarea acestor cazuri i-a convins, uneori pe cei cu putere de decizie, alteori societăți comerciale sau chiar persoane private, să-și ofere sprijinul. Acesta este motivul pentru care ATAC face public acest caz, al echipajului românesc de la bordul navei R.M. Pioneer.
Armatorul grec a încercat, prin intermediul unei agenții de crewing, să-i aducă în țară pe români. Când aceștia au cerut, însă, să le fie plătite salariile restante, măcar cu o zi înainte de a se întoarce, către un reprezentant al lor, reprezentantul acestei societăți a trecut la amenințări. S-a încercat și cumpărarea comandantului, dar nici această stratagemă nu a dat rezultate. Deocamdată, autoritățile române tac
ATAC dă publicității cele mai importante fragmente ale scrisorii trimise pe adresa redacției, chiar de către marinarii uitți în alt capăt de lume.
SITUAŢIA NOASTRĂ
Ne aflăm la bordul navei R.M. Pioneer, al cărui management este asigurat de către Compania WEM Lines S.A., Athens, Greece, cu care am încheiat contractele de muncă. Echipajul navei este format din cinci cetăţeni români, inclusiv comandantul şi 15 cetăţeni filipinezi. Nava se află în rada interioară a portului Prai, Malaezia, din data de 31 August 2013, fiind arestată din data de 22 August 2013 de către High Court Kuala Lumpur pentru un proces comercial între D. Norden A.S. şi Armatorul navei R.M. Pioneer.
De la data de 22 August 2013 nava se află în custodia High Court Kuala Lumpur, care a numit un manager pe perioada arestului, Univan Ship Management LTD.
Ultimul salariu achitat echipajului a fost plătit de către WEM LINES pentru luna August 2013, iar bani cash la bordul navei nu am primit niciodată de la ambarcarea noastră la bordul navei. Noi nu primim salariu în ţară, direct către familii, astfel încât, în mod efectiv, din luna august nu am mai fost plătiţi în niciun fel.
Am făcut cereri pentru repatriere şi pentru plata salariilor cuvenite în repetate rânduri Companiei WEM LINES, iar acesta a răspuns, din luna septembrie şi până în prezent, că o să ne plătească cu siguranţă, şi ne-a rugat să mai avem răbdare şi încredere în Companie. În ultimele două săptămâni ne-a informat că, de fapt, de la data arestului navei, WEM LINES nu mai este responsabilă pentru plata salariilor echipajului şi că trebuie să ne adresăm UNIVAN pentru obţinerea salariilor noastre şi pentru repatriere.
Din mesajul trimis de către reprezentantul WEM LINES, dl. Binios Stavros, în care îşi declina responsabilitatea pentru echipaj şi din faptul că, în ultima lună, proviziile şi asistența medicală nu au fost achitate de către WEM LINES considerăm că WEM LINES a abandonat echipajul m.v. R.M.Pioneer, declinându-şi responsabilitatea pentru salariile, repatrierea şi asigurarea condiţiilor de viaţă la bordul navei.
La cererea formulată de către Comandantul navei către UNIVAN Ship Management LTD, prin care cerea UNIVAN-ului să achite salariile echipajului, acesta îşi declina, de asemenea, responsabilitatea faţă de echipaj.
Menţionăm că certificatul ITF al Companiei WEM LINES este expirat, fapt confirmat d-lui Comandant şi de dl. Mihalcioiu Adrian, ITF România, în ciuda asigurărilor care ni s-au dat de către agenţiile de crewing din România.
Precizăm că ceilalți membri români ai echipajului, care au fost repatriaţi în luna octombrie 2013, şi anume Ofiţerul 2, Ofiţerul 3 şi Ofiţerul Electrician, au reuşit să fie repatriaţi după ce au făcut nenumărate cereri către companie şi doar după intervenţia autorităţilor române la care au apelat, lucru cunoscut foarte bine de către toate agenţiile de crewing implicate. Aceştia aveau aproximativ 8 luni la bordul navei, depăşiseră perioada contractuală, nu îşi primiseră salariile de 2 luni, iar nava se află sub arest în momentul în care au apelat la autorităţile române, pentru debarcare.
După ce aceştia au reuşit să obţină repatrierea, cu sprijinul autorităţilor romane, companiile de crewing implicate, în deplină cunoştinţă de cauză, le-au furnizat armatorilor greci alţi trei ofiţeri români, cărora li s-a spus că totul este perfect la navă, ascunzând faptul că nava este sub arest, după cum au declarat aceştia la momentul ambarcării lor. Agenţiile au garantat verbal pentru plata salariilor lor, iar despre cei trei ofiţeri care tocmai se debarcaseră li s-a spus că au făcut scandal din rea voinţă, şi pe nedrept, că le-au făcut probleme lor şi că în viitor vor avea probleme cu angajarea.
Am făcut cereri de repatriere imediată şi de plată a drepturilor salariale care ni se cuvin, atât către WEM LINES, cât şi către UNIVAN, neprimind însă niciun răspuns favorabil. Avem nevoie să angajăm cât mai urgent un avocat care să ne reprezinte în instanţă.
Nava este ancorată în rada portului, iar dreptul echipajului de a i se asigura accesul la ţărm este încălcat, compania neasigurându-ne posibilitatea de a ajunge la ţărm, noi fiind izolaţi total de aproape 3 luni.
Ne este dificil să încercăm să găsim un avocat. De asemenea, noi nu dispunem de bani cash, întrucât Compania nu ne-a alocat bani cash la bordul navei, iar aici se pare că avocaţii pretind o sumă avans, cash. Ne vedem astfel puşi în situaţia de a nu putea beneficia de asistență juridică.
În momentul de faţă, ofiţerii de punte şi electricianul îşi fac în continuare carturile şi îşi îndeplinesc atribuţiunile la bordul navei.
Menţionăm că am contactat Ambasada României din Malaezia, care a ajutat şi la repatrierea celorlalţi ofiţeri români, în luna octombrie, precum şi ITF România, expunându-i situaţia noastră d-lui Mihălcioiu Adrian, care ne-a asigurat că o să facă tot ce este posibil pentru a ne ajuta. Am contactat, de asemenea, ITF Malaezia, care însă nu a dat curs încă cererii noastre de a investiga situaţia la bordul navei.
21 Noiembrie 2013
Rada portului Prai, Malaezia
NAVA
Nava, deşi relativ nouă, nu era bine întreţinută în momentul ambarcării noastre, din cauza lipsei materialelor de întreţinere, vopseluri etc., care nu mai fuseseră furnizate de către companie de foarte mult timp. Echipajul este unul foarte bine pregătit. S-a muncit mult, am încercat să facem din nava aceasta ceea ce, într-adevăr, putea fi. S-a muncit cu speranţă pentru că, înainte de arestare, nava transportase o marfă scumpă, întârzierile cu plata salariilor păreau să fie din ce în ce mai mici, şi ne aşteptam cu toţii să fie bine. Chiar şi după arestarea ei în Malaezia, am crezut cu toţii ceea ce ne spunea armatorul, şi anume că era o mică neînţelegere, care se va rezolva repede, şi nava va ridica ancora.
Ulterior, au început să apară semnale şi informaţii că lucrurile nu sunt aşa cum ne erau nouă prezentate de către WEM LINES.
Am crezut până în ultimul moment că lucrurile se vor schimba în bine, şi puţin a lipsit ca acel mail, prin care se cerea repatrierea noastră urgenţă, să fi fost trimis către UNIVAN, în speranţa că în felul ăsta se va urgenta schimbul şi crezând că vom fi plătiţi. Atunci ne-a salvat experiența domnului comandant, care a ţinut să consulte întregul echipaj şi să discutăm împreună despre posibilele consecinţe ale unei astfel de declaraţii. Din momentul acela au început şi presiunile, din ce în ce mai nevoalate, din partea WEM LINES şi Agenţiei de crewing.
În prezent aşteptăm să se găsească o soluţie, astfel încât să putem fi repatriaţi, dar să avem certitudinea că ne-am primit banii.
25 noiembrie 2013
Despre Comandantul navei R.M. Pioneer
Am fost sunaţi de cei din ţară, care ne-au spus că în presă au apărut lucruri neadevărate la adresa comandantului navei R.M. Pioneer, cum ar fi că nu s-a implicat în sprijinirea echipajului pentru recuperarea salariilor şi repatriere, sau că ar fi făcut o înţelegere cu armatorul.
Echipajul acestei nave ține să precizeze următoarele:
Este absurd ce se spune în presă despre comandtul român al R.M. Pioneer, şi anume că nu s-ar implica în apărarea drepturilor echipajului. Realitatea este că domnul Comandant a făcut tot ce a fost omeneşte posibil pentru că întreg echipajul să îşi primească drepturile salariale şi să fie repatriat.
Comandantul navei are îndatoriri atât faţă de armator, cât şi faţă de echipaj, dânsul fiind pus într-o situaţie foarte dificilă. Dl. Comandant Pârvu George, beneficiind de o vastă experienţă în funcţia de Comandat, a reuşit să facă faţă situaţiei, pentru care niciunul dintre noi nu eram pregătiţi. Întârzierile la plata lunară a salariului sunt frecvente în meseria noastră, dar nu am mai fost, niciunul, pe o navă arestată şi nu am mai întâlnit până acum armatori care să încerce cu atâta perseverență să ne păcălească.
Domnul Comandant a făcut tot ce a putut pentru apărarea drepturilor noastre, rezistând presiunilor armatorului, iar noi am făcut tot ce am putut ca să-l ajutăm.
Toţi membrii echipajului îi sunt recunoscători.
Într-adevăr, la început, atât dl. Comandant, cât şi echipajul am avut încredere în promisiunile armatorului că ne va plăti, de aceea am aşteptat destul de mult, fără să intrăm în panică.
Când însă dl. Comandant a primit mesajul în care i se cerea să trimită acel mail în care renunţam la pretenţiile salariale faţă de WEM LINES, dânsul a simţit pericolul trimiterii unui asemenea mesaj către autorităţile malaeziene şi nu a omis să întrebe întreg echipajul şi să se gândească la consecințele acestui mesaj pentru întregul echipaj.
Ne-a chemat pe toţi ofiţerii români şi am discutat împreună. I-a informat, de asemenea, pe marinarii filipinezi.
Apoi, la presiunile, din ce în ce mai agresive ale armatoruui, şi-a păstrat poziţia, susţinând drepturile întregului echipaj de a fi plătit pentru munca depusă, înainte de repatriere.
Noi, ceilalţi români, l-am susţinut în permanenţă, şi suntem în contiuare alături de dânsul. În încercarea de a adopta o poziţie justă, dl. Comandant i-a cerut sprijinul domnului Mihălcioiu, preşedintele ITF România, care i-a oferit sfaturile dumnealui.
De asemenea, a menținut legătura cu ambasada României, cerând sprijinul acesteia, şi a invitat-o pe d-na Camelia Tudosa să vină la bordul navei, ceea ce s-a şi întâmplat, pe data de 26 noiembrie 2013.
Îi mulţumim d-nei Camelia Tudosa din cadrul Ambasadei României din Kuala Lumpur, Malaezia, Secţia Consulară, pentru eforturile extraordinare pe care le-a făcut pentru a ne ajuta.
În momentul în care agenţiile de crewing ne-au făcut acea propunere de plată, dl. comandant a înţeles că ea nu se susţine legal, şi că acceptarea ei ne-ar face să pierdem bani munciţi cu greu, în luni de zile petrecute departe de familiile noastre.
Dl. Christu a fost foarte nemulţumit de faptul că dl. Comandant i-a încurcat planurile, după cum se vede din mesajul dumnealui, redirecţionat de către ambasada României către adresa de mail a navei:
Bună ziua,
Am garantat plata salariilor la zi celor 3 marinari ambarcaţi prin intermediul nostru, prin plata cash la noi la birou sau prin transfer bancar, imediat după repatriere.
Garanţia va fi printr-o scrisoare dată către marinari şi către Autoritatea Navală Română.
Dar, am înţeles că Comandantul (care NU este ambarcat prin intermediul nostru) a respins această soluţie, și presupun că a influenţat în această direcţie și decizia celor 3 ambarcaţi prin intermediul nostru.
Propabil el se simte abandonat şi îi este frică că va rămâne pe navă mult timp singur.
În orice caz, aşteptăm veşti, mai departe, de la armator.
De asemenea, dl. comandant a făcut toate demersurile pt a lua legătura şi a încheia un contract cu un avocat local. Armatorul a încercat şi o altă strategie, încercând să-l influenţeze pe dl comandant.
Eram toţi în comanda navei în momentul în care a fost sunat dl. comandant şi i s-a propus ca dumnealui să-şi primească banii, aparte faţă de restul echipajului, direct de la Atena, fără să se pomenească nimic de ceilalţi membri de echipaj, făcându-se apoi presiuni ca dumnealui să trimită acel mesaj autorităţilor din Malaezia.
Dl. comandant a refuzat idignat, şi a susţinut în continuare ca repatrierea să se facă după confirmarea primirii banilor de către rudele noastre.
Au fost momente de tensiune enorme, în care toţi banii noştri au depins de un mesaj, sau de o afirmaţie a domnului comandant, noi necunoscând interesele reale ale celor care ne asaltau din toate părţile, neştiind în cine să avem încredere, pentru că, la un moment dat, părea că pe toţi i-ar fi avantajat să ne trimită acasă fără salarii.
Nimeni nu poate cere mai mult de la un om, şi considerăm că dl. comandant ne-a salvat pe toţi de la a fi păcăliţi şi de a ne întoarce fără bani în ţară, îi suntem alături, indiferent de ceea ce se va întâmpla de acum înainte.
Şi îi rugăm pe cei care scriu lucruri defăimătoare despre dânsul, să nu se hazardeze în asemenea afirmaţii, pt că nu înţeleg în ce situaţie este un comandant de navă, care trebuie să nu greşească faţă de armator, dar nici faţă de echipaj.
Aşteptăm în continuare o soluţie, dar poziţia noastră este fermă, dl. Comandant nu va face cererea de debarcare fără confirmarea din ţară a primirii drepturilor noastre băneşti.
Încă odată, mulţumiri tuturor celor care ne ajută
28 noiembrie 2013
Echipajul românesc al navei R.M. Pioneer
Rada interioară a portului Prai, Penang, Malaezia
