Ortodocşii de rit vechi, printre care şi sârbii, vor sărbători în noaptea de 6 spre 7 ianuarie Crăciunul, conform calendarului gregorian, în vreme ce, la o săptămână după Anul Nou, românii se pregă tesc să sărbătorească, după calendarul iulian, Boboteaza.
La Catedrala ortodoxă sârbă din Timişoara (Piaţa Unirii) pregătirile sunt în toi pentru sărbătorirea Crăciunului pe rit vechi. Începerea acestuia a fost programată în 6 ianuarie la prânz, ceremonia fiind urmată de un concert de colinde susţinut de Corul Catedralei. Cei prezenţi la ceremonialul „Badnjak”, obicei vechi de sute de ani, vor primi legături din crenguţe de stejar cu paie pe care le vor duce acasă. În continuare, colindă torii vor merge la reşedinţa episcopală pentru festivitatea de Cră- ciun, apoi pe la casele prietenilor. În prima zi a sărbătorii Naşterii Domnului – 7 ianuarie, se va oficia Liturghia de Crăciun.
Tradiţii îngropate în negura timpului
Potrivit tradiţiei, la sârbii ortodocşi se obişnuia în vechime ca, în diminea- ţa de Ajun, capul familiei să meargă în pădure pentru a aduce acasă un trunchi de stejar sau de fag, numit ,,badniac– sau ,,badnjak–, pe care trebuia să îl taie din trei lovituri de secure. Simbolizâ nd Sfânta Treime, acesta era pus în cel mai luminat colţ din cameră, întotdeauna lângă icoană. După ce capul familiei aducea badniacul, în casă erau aruncate pe jos paie care simbolizau aşternutul din ieslea în care s-a născut Pruncul Sfânt, paie care nu erau măturate până după sărbători. În timpul acesta, copiii cântau colinde de Crăciun, iar gospodina arunca bani, grâu şi bomboane. Odată cu grâul, banii, şi bomboanele, gospodina mai arunca, în toate cele patru colţuri ale camerei de oaspeţi, şi câte un pumn de nuci pe care copiii, cotcodăcind ca şi găinile, le adunau în timp ce mergeau în cerc pe paie.
Sârbii serbează şi Crăciunul românesc
În mod tradiţional, după Sfânta Liturghie din seara de Ajun de Crăciun, credincioşii prezenţi la biserică îşi reamintesc de străvechile tradiţii, ocazie cu care sunt sfinţite bucheţ ele făcute din crenguţe de stejar şi paie, legate cu panglici tricolore sârbeşti (roşu-alb-albastru), care sunt mai apoi împărţite credincioşilor, împreună cu anafura, obicei care se păstrează şi astăzi. Familiile de sârbi ortodocşi obişnuiau de asemenea ca, în seara de Ajun, după Liturghie, să se adune în jurul capului familiei, pentru a lua cina. Potrivit tradiţiei, ei făceau acest lucru aşezaţi pe jos, în jurul unei feţe de masă albe, întinsă în mijlocul camerei peste paie, faţă de masă pe care se aprindea lumânarea de Crăciun. În prezent, tradiţiile sârbeşti s-au contopit cu cele ale românilor. A fost acceptat bradul împodobit şi, mai ales, marele ospăţ al Cră- ciunului românesc. În fine, sârbii bănăţeni, renumiţ i pentru spiritul lor petrecăreţ, sărbătoresc în prezent atât Crăciunul româ nesc, cât şi pe cel sârbesc. (A.F.)
