Nici nu am intrat bine, cu degetele de la picioare, în 2009, că presa a şi luat între dinţi ciolanul unui subiect plin de măduvă. Sâmbătă, mai mult mort decât viu, de oboseală şi somn, după un zbor dificil de la Atena la Bucureşti am dat geană pe la televizor să văd ce se mai întâmplă.
Nu micuţă (ca presiunea la gaze) mi-a fost mirarea când am văzut că un grup compact de cetăţeni serioşi ai ţării noastre, printre care se numărau un reprezentant al societăţii civile, un psiholog şi un poliţist cu grade mari, tocau mărunt la Realitatea Tv un subiect care arde inteligenţa la tălpi de mulţi ani. E vorba de megaaglomeraţia de pe potecuţa asfaltată care duce pe Valea Prahovei, transformată de ani buni în Valea Fiţelor de Prost Gust. Acum, nu vreau să creadă lumea că mă uit la Sinaia ca ursul la Nutella şi vulpea la aguridă (există o inadvertenţă maximă în povestea asta cu vulpea care zice că-s strugurii acrişori.
Unde epiderma mea au auzit ăştia că vulpea se hrăneşte cu struguri de au scos pe piaţă zicala asta tâmpită?) dar pentru mine, şi poate şi pentru alţii, Valea Prahovei nu are nimic special care să justifice efortul de a sta ca boul bălţii cinci ore în coloană pe drumeagul care duce de la Bucureşti pe Valea Plăcerilor Hibernale. Sinaia, Poiana Braşov, Buşteniul şi Predealul au devenit un fel de Bulevardul Magheru al României de iarnă, unde iese lumea mai cu moţ să fie văzută. Pârtiile sunt aglomerate ca metroul la şapte dimineaţa, prin restaurante, dacă nu cunoşti zona, te facă ospătarii la buzunare mai rău decât te face guvernul cu impozitele şi în general, nu prea există motive clare care să justifice buluceala totală de pe Valea Prahovei.
Hai să stăm înclinaţi ca gradul doamnei Vasilica Mormoloc din Gura Ocniţei şi să luăm o gură de adevăr. Înghesuiala de pe Valea Prahovei, şi mai nou din zona Bran-Moeciu, vine din snobism şi spirit de turmă. Gândirea rudimentară a multor români nu poate să conceapă faptul că iarna poate fi la fel de profitabilă la Gura Humorului, pe pârtiile de la Păltiniş sau de la Cheia, şi dacă tot ai chef să te duci la munte doar ca să-ţi muţi burta dintr-un loc în altul, poţi foarte bine să o iei uşurel spre Moldova, sau spre Banat că sunt drumurile mai libere. Sau mai simplu. Iei frumuşel avionul până la Munchen, închiriezi o maşină de acolo şi o tai pe pârtiile din Austria, unde e de zece ori mai bine în aceiaşi bani. Şi Predealul şi Sinaia s-au umput de vile, vilişoare şi căsuţe de vacanţă făcute de îmbogăţiţi peste noapte, care au imaginaţie cât are furnica lapte.
Şi pentru că snobismul în România e mai mare decât taxa de primă înmatriculare e normal ca ei să fie urmaţi de ţoapele care vin la munte să-şi etaleze treningul de firmă (călcat la dungă), perfect asortat cu pantofii cu cioc (în cazul lui) sau blana costisitoare, din care ies mâinile cu degetele roşii, de ţărancă pusă prima oară pe tocuri, dar pe care strălucesc inele cu pietre ostentative şi scumpe. Până la urmă, mintea românului cu bani făcuţi cu multă transpiraţie şi puţină inteligenţă funcţionează precum câinele legat de funie. Doar în jurul coteţului. Vara la Mamaia, iarna la Sinaia, că acolo îi e ţoapei bine şi cald la portofel. Nu conteză că în două ore eşti la Roma, la Viena, la Salzburg, sau oriunde doreşte intestinul tău şi că îţi poţi face un concediu de excepţie pe aceiaşi bani, dar la alte standarde. Snobismul să trăiască.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi zăpadă din ipsos şi pisici cu bacalaureat.
