Din ce în ce mai multe surse, din ce în ce mai multe voci, din ce în ce mai credibile atrag atenția asupra unui fenomen în plină desfășurare, ale cărui efecte se pot vedea cu ochiul liber. Este vorba despre creșterea accelerată a numărului de adepți ai islamismului, comparativ cu aparținătorii altor religii. Pentru unii politicieni și oameni ai Bisericilor ortodoxă și catolică, acest lucru poate schimba fundamental modul de viață occidental, așa cum îl cunoaștem noi.
Edificatoare, în acest sens, sunt un articol-discurs al lui Geert WILDERS, Preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului Olandez, rostit în faţa adunării unor factori politici internaţionali în toamna anului 2009, la unul din cele mai renumite hoteluri din New York, cunoscutul „Four Seasons”, dar și semnalul de alarmă tras de cercetătorul Islamului, Bernhard Lewis, publicat în revista germană „Die Welt”.
Discursul lui Geert WILDERS
«Dragi prieteni,
Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.Vin în America cu o misiune. Nu este totul bine în lumea veche. 54 milioane de musulmani trăiesc în Europa! În următorii 12 ani, 25% din populaţia Europei va fi musulmană. Islamul nu este o religie, este o ideologie politică care stabileşte reguli precise pentru societatea şi viaţa fiecărei persoane.
Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist. S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei. Aceasta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însăşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului.
Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică.Întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam. Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare.
Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne. Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume. Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă. Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă. Şi dacă este, ajunge s-o regrete.
Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie. Este o lume a eşarfelor de cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor.
Ai moschei la multe colţuri de stradă. Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi. Cu greu veţi găsi vreo activitate economică. Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi. Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei. Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş.
Există acum mii de moschei în toată Europa. Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine. Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi super moschee care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune. Semnalul este evident: Noi dominăm!
Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia. În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană. Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane. Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.
În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani. Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai „halal food” (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).
În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani. Femeile nemusulmane aud regulat strigânduli-se „curvă, curvă”. Antenele farfurii de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană.
În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi ofensivi” musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin. Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauza sensibilităţii musulmane.
În Anglia, tribunalele „Sharia” fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează din moschei – n.t.). Multe cartiere din Franţa sunt astăzi zone „de necirculat” pentru femeile fără capul acoperit cu un şal. În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când le ei era Ramadanul.
Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel. Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.
Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa. Într-un calcul recent al Universităţii San Diego, s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani. Bernard Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol. Acestea, desigur, sunt numai cifre. Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare. Însă sunt infime semnele în sensul ăsta. „Pew Research Center” a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică decât loialitatea lor faţă de Franţa. (Pew Research Center este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume – n.t.)
O treime din musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe. Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un „califat” mondial. Musulmanii cer să „li se arate respect”, iar noi le arătăm acest respect : avem sărbători musulmane oficiale de stat.
Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte „sharia” dacă există o majoritate musulmană. Avem miniştrii, membri de cabinet, cu paşapoarte Maroc şi Turcia. Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă.
Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale. Eu îi numesc pe aceşti criminali „colonişti”. Pentru că asta sunt. Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam – ul lor. Din cauza asta sunt colonişti. (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial – n. t.)
Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară. Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora.Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed. Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată. Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem, Gândi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă.
Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorât duşmanii şi chiar că executa prizonieri de război. Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah.
Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău.Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie. Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare. Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică. Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane.
Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii. Islamul înseamnă „resemnare” sau supunere. Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că se străduieşte să obţină „sharia”, în dorinţa de a deveni o religie totalitară.Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul „cea mai retrogradă forţă din lume” şi de ce a comparat „Mein Kampf” cu Coranul.
Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor. Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori. Eu susţin Israelul. Întâi, pentru că este patria evreiască după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitzul, în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de apărare. Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, frustrând (lipsind) avansarea teritorială a Islamului.
Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul. Israelul este pur şi simplu în cale. Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece.Războiul împotriva Israelului nu este un război împotriva Israelului, ci este un război împotriva Apusului. Este „jihad”! Israelul primeşte doar loviturile îndreptate spre noi. Dacă nu ar fi fost Israelul, imperialismul islamic ar fi găsit alte căi de a-şi revărsa energia şi dorinţa de cucerire. Mulţumită părinţilor israelieni care-şi trimit copii la armată şi veghează nopţile, părinţii din Europe şi America pot dormi şi visa în linişte, fără a fi se gândi la pericolele ce se conturează.
În Europa mulţi demonstrează pentru abandonarea Israelului şi preocuparea faţă de nemulţumirile minorităţilor musulmane. Dar dacă, Doamne fereşte, Israelul s-ar scufunda, asta n-ar aduce nici un fel de consolare Vestului şi n-ar însemna deloc o schimbare a comportării minorităţilor noastre musulmane sau vreo acceptare a valorilor noastre.
Din contra, sfârşitul Israelului ar însemna o încurajare enormă a forţelor Islamului.Ei ar vedea – şi, oarecum, pe bună dreptate – o cedare a Israelului ca dovadă că Vestul este slab şi pierdut. Sfârşitul Israelului n-ar însemna sfârşitul problemelor noastre cu Islamul, ci din contră numai începutul. Ar însemna începutul bătăliei finale pentru dominaţia mondială. Dacă pot obţine Israelul, pot obţine totul. Aşa zişi jurnalişti etichetează în mod voluntar pe orice critici ai islamizării drept „extremişti de dreapta” sau „rasişti”.
În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace. Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol. Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina.
O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America, deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice. Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.
Dragi prieteni, libertatea este cea mai preţioasă dintre cadouri. Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oameni care au luptat pentru ea cu viaţa lor. Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim. Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei.
Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă. Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani). Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată. Noi nu ne putem risipi libertăţile. Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta.
Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această inconştientă unor politicieni de-ai noştri, pentru ca să nu ajungem că islamul să distrugă lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem.
Vă mulţumesc, Geert WILDERS>>
Europa va deveni islamică până la sfârşitul secolului XXI!
Fragment din convorbirea cu cercetătorul Islamului, Bernhard Lewis, publicat în revista germană „Die Welt”
Die Welt: Cel de-al doisprezecelea manifest, semnat la mijlocul lunii martie de Ayaan Harsi Ali, Irsad Manji, Salman Rusdie şi Ibn Warraq, prezintă islamismul ca o nouă mişcare totalitaristă globală, aidoma naţional-socialismului şi stalinismului de altădată. Va urma o epocă mai violentă din punct de vedere ideologic, care se va abate asupra minorităţilor islamice nu numai în afară, ci şi pe plan intern?
Bernhard Lewis: Da, şi în ţările europene minorităţile vor deveni majorităţi. Un sirian m-a întrebat: „Se va islamiza Europa, sau se va europeniza Islamul?” Aceasta este problema. Nu ştim încotro se va merge. E clar că minorităţile islamice actuale sunt terorizate în Europa de ai lor. Mulţi nu îndrăznesc să-şi exprime public părerile. În mod sigur, există mai mulţi musulmani în Europa care optează pentru europenism. Ei sunt consideraţi de către ai lor drept trădători şi chiar pot fi ucişi. E greu de cunoscut, deci, părerea lor reală chiar şi în cazul unor curajoşi cu care staţi de vorbă. Pentru oamenii simpli nu e mai puţin periculos.
Die Welt: Viceversa, statul constituţional trebuie să-i protejeze mai bine pe dizidenţii musulmani. Democraţia sau islamismul este acum problema mondială?
Bernhard Lewis: Nu, eu nu numesc asta islamism. Să nu identificăm totul cu Islamul. Trebuie s-o facem numai cu o mişcare întru Islam. Deşi beneficiază de cea mai puternică, mai răsunătoare şi mai bună finanţare, nu în ultimul rând din partea wahhabismului arabo-saudit.
Die Welt: Poate contrazice cineva, la ora actuală, teza dvs. potrivit căreia Europa va deveni islamică până la finele acestui secol?
Bernhard Lewis: Un argument ar fi acela ca musulmanii vor deţine superioritatea demografică în Europa. Eu am spus, oricum, ca în cazul în care tendinţele demografice şi de migraţie se menţin, Europa va deveni islamică. Până în prezent, nu se întrevăd, însă, mari schimbări.
Die Welt: Conducătorii iranieni au reacţionat în episodul caricaturilor lui Mahomed cu caricaturi ale Holocaustului. Nu sunt două lucruri absolut diferite?
Bernhard Lewis: Da, e o provocare. În Europa au existat dintotdeauna caricaturi ale lui Mahomed. Nu puţine biografii ale Profetului erau însoţite de portrete imaginare ale acestuia şi nu întotdeauna înfăţişările îi erau favorabile. În „Infernul”lui Dante, Mahomed fierbe în iad pentru păcatele lui. Asta se vede în Catedrala din Bologna – o pictură datând din secolul al XV-lea e mai dură decât caricaturile daneze. Dar nu i-a supărat pe musulmani. O apropiere prea mare de Profet este considerată numai în spaţiul islamic drept un gest criminal, pentru musulmani şi nemusulmani, aceştia din urmă ca non-musulmani subordonaţi (dhimmis, în ţările islamice). E prima dată când judecători islamici sunniţi cer pedepse pentru ne-musulmanii danezi. Există o singură explicaţie: ei privesc acum Europa ca pe o parte a zonei islamice. Danezii au devenit „dhimmis” pentru ei. Şi nemusulmanii de la ei au fost la început majorităţi şi au devenit, treptat, minorităţi – exact ca în Europa de astăzi.
Die Welt: Există un Holocaust arab, şi ce înseamnă el din punct de vedere istoric în Orientul Mijlociu şi Apropiat, acolo unde regimurile au adoptat părţi din totalitarismul ideologic?
Bernhard Lewis: Holocaustul este de obicei fie negat, fie se spune că evreii şi l-au atras asupra lor şi au câştigat. Oamenii vorbesc mereu acum de regimul lui Saddam Hussein pe care arabii l-ar fi avut dintotdeauna. Ceea ce nu este adevărat. Un astfel de regim, apărut sub Hafez al-Assad în Siria, n-a avut rădăcini la arabi şi nici în istoria islamică. Acest tip de regim este importat din Europa în două etape: mai întâi modelul nazist şi apoi cel sovietic, între ele neexistând mari deosebiri.
Die Welt: Se spune că Turcia este singura democraţie islamică. Ea intră în Uniunea Europeană şi nu doar acumulează probleme, ci îi pune pe europeni în conflict cu Orientul Mijlociu, sau…?
Bernhard Lewis: Turcia este o democraţie a unei naţiuni islamice de prima clasă. Alte ţări islamice sunt democratice într-o anumită măsură. Ceea ce distinge Turcia este faptul că are instituţii constituţionale democratice seculare. Un semn distinctiv este separarea guvernanţilor prin alegeri. În alte ţări, aceştia schimbă alegerile, dar în Turcia scrutinul desemnează guvernanţii. Guvernanţii islamici încearcă să despartă Turcia de formele statale. Ei au o agendă religioasă. Lupta încă nu s-a decis.
