Aveam o viaţă liniştită. Un iubit care mă iubea, care avea grijă de mine, care mă susţinea, drăguţ, simpatic. Îmi plăcea când ieşeam seara să ne plimbăm şi era admirat de fetele de pe stradă. Îmi plăcea să fiu admirată pentru că am ceva de preţ, cu toate astea, îl respectam, îl admiram, dar nu-l iubeam. Am nişte părinţi minunaţi, care mi-au făcut toate capriciile de fetiţă răsfăţată şi singură la părinţi. Aveam un vis, acela ca după ce termin liceul să devin ghid turistic, îmi plăcea geografia. Aveam tot ce-mi doream, deşi primeam iubire, nu ofeream.
Când mă aşteptam cel mai puţin, dintr-o prostie practic, am cunoscut un băiat. Un băiat frumos, actor. Venise în Bucureşti pentru un casting şi aşa l-am cunoscut. M-am îndrăgostit de el a doua oară când l-am privit. Avea nişte ochi superbi, era perfect. După câteva ore am înţeles că sentimentul era reciproc, că şi el se îndrăgostise de mine la fel de repede. Din păcate el trebuia să se întoarcă acasă. Departe, la 800 de kilometri de Bucureşti. Vorbeam la telefon zilnic. Urma să mai vină în Bucureşti pentru rezultatul castingului. Am uitat de prietenul meu care mi-a fost alături şi plictisit să tot încerce să redevin cea dinainte, m-a părăsit. Bănuia că plac pe altcineva. L-am aşteptat pe băiatul pe care-l iubeam să revină, şi a revenit. Eram entuziasmată. Va primi un rol în Bucureşti.
Se va muta în Bucureşti, şi poate ne vom muta împreună, îmi făcusem atâtea planuri, atâtea iluzii. Aceste iluzii s-au prăbuşit în momentul în care am aflat că n-a obţinut acel rol. Când am vorbit şi mi-a spus că trebuie să revenim la vieţile noastre. El se va întoarce acasă, şi-şi va vedea de viaţa lui, iar eu să revin la viaţa mea dinainte să-l cunosc. M-am prăbuşit şi n-am putut să accept aşa ceva. Cu timpul am început să înţeleg că aşa a fost să fie, asa cum „fluturii trăiesc doar o zi pe pământ”, nimic nu e veşnic. Acest băiat a apărut în viaţa mea pentru a mă schimba, pentru a-mi deschide noi orizonturi. Niciodată nu voi putea fi cea dinainte să-l cunosc. Deşi mă doare să ştiu că şi el mă iubeşte, ştiu că nu putem fi împreună. Ştiu că sunt în gândul lui aşa cum este şi el în al meu, şi chiar dacă este departe va fi mereu în sufletul meu. Între timp voi lupta pentru visele mele, pentru ceea ce m-a învăţat, şi-l voi aştepta. (E.L.)
