Inorogul este un animal fabulos întâlnit în spaţiul mitologic oriental, iar originea sa se pierde în negura timpurilor. Apar referinţe despre el în multe texte sacre, în heraldică, basme, tarot, istoria artei, ocupând un loc de seamă în folclorul altor popoare.
Provenienţa sa orientală este indiscutabilă. În Asia, „animalul de zăpadă” ia forma unei capre de angora cu un singur corn şi decorează adesea turla mănăstirilor himalayene şi cele patru porţi de aur ale palatului legendar Mandala. Primii părinţi ai bisericii l-au asociat fie cu simbolul Fecioarei, fie cu cel cristic. Reprezentări iconografice care Îl înfăţişează pe Dumnezeu dând nume animalelor arată adesea un inorog mergând în fruntea unui cortegiu format din toate perechile de vieţuitoare.
Înainte de a-şi pierde natura sacră, inorogul simboliza Edenul. Mult înainte de secolul al XV-lea, în Bibliile ilustrate, acest animal supranatural apare între Adam şi Eva, cornul său fiind îndreptat către arborele Binelui şi Răului. Egiptul antic ne-a transmis puţine reprezentări ale inorogului. Cea mai cunoscută este cea de pe un papirus care se găseşte la British Museum, în Londra, unde este reprezentat jucând, în mod simbolic, un fel de joc de dame, împreună cu un măgar. O veche tradiţie egipteană susţine faptul că inorogii s-au înmulţit la izvoarele Nilului Albastru. (A.M.)
