Întrebarea stupidă, uşor tâmpă şi puerilă, „DE CE?“ este rostită de copii la fiecare cinci secunde. Este întrebarea care traumatizează orice părinte. În faţa „ghilotinei“, inocenta Scufiţă Roşie şi-a luat călăul la întrebări: „De ce ai ochii aşa de mari? De ce ai gura atât de mare? De ce ai urechile atât de mari? De ce ai dinţii atât de ascuţiţi? De ce ai vocea atât de groasă?“. Dar se pare că întrebarea asta nu este atât de stupidă. Pur şi simplu nu ştii ce ţi se întâmplă şi care îţi e soarta. Asemene Scufiţei Roşii, românii care caută dreptatea în faţa legii sunt loviţi, aruncaţi în stradă sau într-o celulă, se simt nevoiţi să îl întrbe pe „călăul justi- ţiar“ de ce? de ce? de ce? până când ni se dă raţiunea peste cap. Nu cred că mai are foarte multă lume încredere în justiţie, însă continuăm să rămânem cu gura căscată de fiecare dată când mai aflăm câte un caz ale cărui decizii judecătoreşti te fac să te simţi un om de nimic în ţara nimănui.
Clădire istorică, sub posesia abuzivă a Ministerului Justiţiei. Palatul veteranilor a îndurat cutremure, războaie, comunişti şi furtul oamenilor în robă
Somptuoasa clădire din B-dul Regina Elisabeta (fost Kogălniceanu) nr. 33, sector 5, situată vizavi de parcul Cişmigiu, a fost cunoscută de-a lungul timpului ca Palatul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari, aşa cum era şi inscripţionat pe frontispiciu. Ieri, construcţie emblematică, azi, pângărită şi abuziv adjudecată, clădirea este obiectul nedreptăţii pe care Ministerul Justiţiei îl poartă în spate şi de care trage cu dinţii fără nicio remuşcare.
Ridicarea unei clădiri istorice
_Imobilul s-a construit între anii 1929-1932. _ S-a hotărât construirea unui cămin propriu pentru organizarea de manifestări profesionale şi ştiinţifice medicale veterinare cu caracter naţional şi internaţional. _ Începând din ianuarie 1923, timp de 10 ani, toţi membrii Asociaţiei au cotizat lunar cu câte 5% – 10 % din salariile lor. _ Costul total al construcţiei a fost de 46,9 milioane lei
Inaugurare regală
_ Inaugurarea Palatului Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari a avut loc la 25 februarie 1933, în prezenţa Regelui Carol al IIlea şi a membrilor Guvernului. _ Până şi în ziua de azi, în publicaţiile naţionale şi interna¬ţionale veterinare, clădirea apare drept simbol al Asociaţiei Române de specialitate.
Semnarea condamnării la nedreptate
_ După terminarea construcţiei, Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari a acceptat închirierea clădirii Ministerului Justiţiei, care nu avea sediu. _ De atunci şi până azi, timp de mai bine de jumătate de secol, imobilul a fost folosit ca sediu al Ministerului Justiţiei.
Sfidarea dreptului de proprietate
_ În cursul anului 2000, când procesul de revendicare se afla pe rol, Ministerul Justiţiei s-a mutat într-un alt local, în apropierea Parlamentului. _ Statutul de chiriaş a durat şi după ce împrumutul a fost achitat, întrucât în 1940 clădirea a fost afectată de cutremur pe de o parte, plus că izbucnise si cel de-al Doilea Război Mondial, pe de altă parte. _ Zeci de ani imobilul a fost monopolizat de Justiţie şi continuă să se creadă proprietari de drept.
După 10 ani de procese…
_ Procesul intentat Ministerului Justiţiei, ocupantul imobilului, de către Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România, pentru redobândirea acestei proprietăţi, durează de exact 10 ani. _ Prima îfăţişare a avut loc pe data de 10 octombrie 1998. _ Procesul s-a plimbat pe la toate instanţele, la Judecătorie, Tribunal, Curtea de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă nimic nu s-a rezolvat până în prezent. _ Au fost peste 40 de termene şi tergiversări, întinse pe perioada a zece ani.
Miniştrii Justiţiei nu vor să facă dreptate
_ Teofil Pop (3 ianuarie 1990), Victor Babiuc (28 iunie 1990), Mircea Ionescu Quintus (16 octombrie 1991), Petre Ninosu (19 noiembrie 1992), Iosif Gavril Chiuzbaian (6 martie 1994), Ion Predescu (3 septembrie 1996), Valeriu Stoica (12 decembrie 1996), Rodica Stănoiu (28 decembrie 2000), Cristian Diaconescu (10 martie 2004), Monica Macovei (29 decembrie 2004), Tudor Chiuariu (5 aprilie 2007), Teodor Meleşcanu (15 ianuarie 2008 – ministru interimar), Cătălin Predoiu (29 februarie 2008), nu mai puţin de 12 miniştri care au preluat ştafeta abuzivă a comuniştilor. _ Şefii Justiţiei s-au folosit de orice mijloace pentru a ascunde adevărata identitate a clădirii. _ Sub mandatul lui Valeriu Stoica au fost înlăturate semnele distinctive (cele patru edificii de pe uşa de acces în instituţie, reprezentând simbolul medicilor, şarpele şi paharul). _ De pe frontispiciul clădirii a fost ştearsă şi inscripţia „Palatul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari“.
Crâmpeii Justiţiei
_ La 24 ianuarie 2001, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea Asociaţiei, obligând Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor să lase AGMVR „în deplină proprietate şi posesie“. _ La intervenţia expresă a ministrului de atunci al Justiţiei, Rodica Stănoiu, Curtea de Apel a anulat sentinţa dată de instanţa inferioară. _ Asociaţia a făcut recurs la Curtea Supremă de Justiţie. _ Soluţionarea cererii de restituire în natură sau în echivalent a imobilului a fost respinsă, la 20 septembrie 2006.
Justiţia, corigentă la Strasbourg
_ AGMVR, prin reprezentantul său, reşedintele Horaţiu Olaru, va merge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, căci Justiţia autohtonă se pare că nu poate fi obiectivă iar litigiile din ograda românească nu pot fi soluţionate decât la Strasbourg.
Jurnalul unui condamnat pe nedrept. Nouă ani de procese, 25 de ani de închisoare, o viaţă dusă pe apele Crişului
În urma unor gafe ale justiţiei, Moldoveanu Mihai a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru o serie de infracţiuni (omor, tâlhărie, instigare la tentative de tâlhărie şi deţinerea unui spray lacrimogen ) al căror autor nu este el. Pentru a se putea ajunge la această condamnare s-a încălcat procedura în mod flagrant şi s-au făcut abuzuri greu de imaginat, atât în faţa organelor de anchetă, dar şi cu prilejul soluţionării cauzei de către Tribunalul Bihor şi, ulterior, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. „Pe data de 11.01.1996 am fost arestat şi acuzat de complicitate la o tentativă de tâlhărie. Dupa cinci luni de anchetă am fost trimis în judecată şi m-am trezit că sunt acuzat şi pentru un omor, o altă tâlhărie şi deţinerea unui spray lacrimogen. În urma unui aşa numit proces, Tribunalul Bihor m-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 de ani închisoare – 22 de ani pentru omor, 6 ani pentru tâlhărie, 3 ani pentru instigare la tentativă de tâlhărie, 1 an şi 6 luni pentru deţinerea unui spray lacrimogen, 3 ani agravanţă“, a declarat acuzatul Moldoveanu Mihai.
Cum se intră în închisoare pe gratis
_ 31 octombrie 1995 – Honciuc Georgică (H.G.) şi Rotariu Gabriela R.G.) încearcă să tâlhărească un taximetrist, Vajna Tibor, pe strada Făcliei din Municipiul Oradea (între orelele 23.00- 23.45), dar nu reuşesc acest lucru. Moldoveanu Mihai a aflat de această tentativă câteva ore mai târziu din discuţiile purtate între cei doi. I se reproşa că nu a avut curajul să meargă cu ei. _ 5 decembrie 1995 – Acuzatul a fost din nou în Oradea împreună cu H.G., Vasile Constantin şi Reitz Romulus Sever. H.G. le povesteşte celor doi de tentativa de tâlhărie şi le mai spune că acesta nu a avut curajul să meargă cu el la acea faptă. _ 11 ianuarie 1996 – Moldoveanu Mihai este reţinut în Braşov şi dus la Oradea. _ 12 ianuarie 1996 – Este acuzat oficial de complicitate la tentativă de tâlhărie, chiar dacă din declaraţiile lui H.G., R.G., Vasile Constantin şi Reitz Romulus Sever reieşea că nu aveam nicio legătură cu acea tentativă.
Declaraţii false „smulse“ cu bătăi şi ameninţări
_ Poliţia încearcă să îl convingă, prin bătăi repetate şi ameninţări, să declare că i-a auzit pe cei doi (H.G. şi R.G.) vorbind de doi taximetrişti şi nu de unul singur. _ La aproximativ trei săptămâni de la arestare, Mihai Mildoveanu a aflat că în seara zilei de 31oct.1995, după ce s-a dat alarma în rândul taximetriştilor pentru tentativă de tâlhărie, a fost găsit pe aceeaşi stradă şi un taximetrist ucis cu sălbăticie. _ Ancheta a fost condusă în aşa fel încât să fie Moldoveanu scos drept autorul crimei asupra lui Nagy Adalbert. _ Au urmat zeci de ore de interogatorii, fără să fie prezenţi avocaţii acuzaţilor, însoţite de bătăi, ameninţări şi şantaje de tot felul pentru a-i convinge să declare că ei sunt vinovaţi.
Mandat lovit de nulitate
_Moldoveanu Mihai execută această pedeapsă în baza unui mandat lovit de nulitate. _ Acesta s-a adresat procurorului general al Româniai cu zeci de cereri pentru iniţierea unui recurs în anulare, dar de fiecare dată a primit acelaşi răspuns: “Vă rugăm să puneţi în vedere deţinutului Moldoveanu Mihai (…) că examinându-se cauza, s-a constatat că obiecţiile sale nu sunt întemeiate, nefiind motive pentru declararea recursului în anulare.”
Parchetul a uitat să dea curs cererii de revizuire
_ La data de 23 august 2002 este depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cererea de Revizuire. Parchetul „uită“ să dea curs acestei cereri şi Moldoveanu Mihai este obligat să cheme în judecată Ministerul Public. _ Aproximativ zece ani de procese, zece ani de incriminări şi acuze fără fond. Achitarea unora şi condamnarea la nesfârşit a lui Moldoveanu Mihai, cetăţeanului care, „cu mâinile curate“, i s-a dat sentinţa de 25 de ani de închisoare.
După 22 de ani, tot nu se ştie cine e proprietar. Mărturii mincinoase, şpăgi şi falsuri, dau onestitatea afară din casă
Domnul Vasilescu Cristian s-a născut în această casă în urmă cu 52 de ani şi locuieşte aici împreună cu fiul său, Vasilescu Robert Marian. Imobilul cu pricina din str. Dr. Alexandru Nitzu nr. 2, sect. 5 este o casă naţionalizată, sub proprietatea gen. Modreanu Rodrig, care a decedat în 1950. Acesta nu a lăsat nici un titlu de proprietate, în schimb, în 1992 a apărut un aşa-zis testament lăsat de decedat, act care pune multe semne de întrebare. Testamentul acesta cere revendicarea unui imobil cu terenul aferent din strada Carol Davila nr. 55/69 în baza contractului de vânzare din 3 iulie 1933. Acest act este folosit în proces, cu toate că adresele sunt total diferite. Din anul 1928 până în 1964, str. Emil Sergent nu şi-a schimbat numele. Deci în 1933, data cumpărării terenului în cauză, existau clar: str. Carol Davila şi str. Emil Sergent. Cum poate să fie revendicat un teren cumpărat pe o stradă şi localizat pe o alta, aflată la circa 800 de metri de cealaltă? În ceea ce priveşte semnătura gen. Modreanu, trei experţi grafologi au analizat-o şi au declarat că fără niciun dubiu este un fals.
Acte care pun mari semne de întrebare
_ Odată cu apariţia acestui testament, în 1992, a început şi primul proces. Dumitrescu Ioana, fosta Tudoroniu Ioana, aşa-zisa moştenitoare a lui Modreanu Rodrig, moare în 1975, se emite în 1990 un certificat de moştenitor prin care moştenitor este Dumitrescu Vasile, soţul, căruia îi revine un imobil în Bucureşti, str. Luceafărului nr. 7, sector 5. _Se pare că imobilul şi terenul din str. Dr. Alex. Vitzu nr. 2 iarăşi nu apare în niciun act, iar Dumitrescu Vasile nu are nicio bază în care să revendice imobilul. _ La dosar nu există niciun act de proprietate sau un titlu asupra acestui teren. Instanţa nu a ţinut cont de toate acestea, nu s-au studiat amănunţit „dovezile” pe care aceşti „moştenitori” leau adus în faţa instanţei. Mai mult, pe acel contract de vânzare din 1933 apare o adnotare în dreptul străzii Carol Davila (scris de mână!), care vrea să arate că la data semnării contractului, terenul se afla pe str. Emil Sergent nr. 2. _ Doi martori aduşi în instanţă de către „moştenitori” declară că gen. Modreanu lasă averea sa lui TUDOROIU IOANA, iar în testament scrie negru pe alb: moştenitoare este TUDOROIU IOANA!
Ba eşti proprietar, ba nu eşti
_ Dumitrescu Vasile a deschis succesiunea la 22 de ani de moartea lui Tudoroiu şi a şi câştigat. La foarte scurt timp, noul proprietar a vândut imobilul lui Bedivan Dumitraşcu, contra valorii de 40 milioane lei, de două ori mai ieftin decât un automobil Dacia la acea vreme. _ În 1996, chiriaşii au făcut recurs în anulare, care s-a judecat la Curtea Supremă de Justiţie, în urma căruia s-a casat câştigul din 1995, definitiv şi irevocabil. Atunci casa a rămas în patrimoniul statului.
Totul o lua de la început
_ După trei ani, în baza legii, chiriaşii au cumpărat casa, încheind act de vânzare-cumpărare. _ Însă lucrurile nu au fost atât de simple. Ulterior a mai apărut o lege, Legea 10, în baza căreia au reînceput procesele, iar în 2005 s-a dat decizia că proprietar este Bedivan Dumitraşcu. _ În 2006, foştii chiriaşi, acum proprietari au cerut revizuirea, iar dosarul a fost trimis la Judecătoria sectorului 5 prntru rejudecare, cu termenul de 2 aprilie 2008. Neţinându-se cont de acest termen, moştenitoarea lui Bedivan (decedat în 2006), Satrapelea Maria Antoaneta, a cerut evacuarea din imobil în baza certificatului de moştenitor.
Cum s-a cerut evacuarea când procesul este în stadiul de revizuire de judecată?
_ În urma acestei decizii s-a făcut contestaţie la executare, cu termen de 24 martie a.c., dar executorul judecătoresc nu a luat seamă. Astfel, pe 12 martie, organele autorizate, poliţie şi pompieri au fost prezente la faţa locului. Proprietarii nefiind prezenţi, s-a spart uşa casei şi s-a schimbat iala de la intrare.
Octavian Marin
