Ce reprezintă înscrisurile într-un proces civil, ne întreabă Maria Cristescu din Focşani?
Proba cu înscrisuri – orice act care poate dovedi cele susţinute. Se menţionează în cerere denumirea actelor. Dacă aveţi un litigiu şi doriţi să vă adresaţi instanţei în vederea soluţionării lui, demaraţi un proces civil prin cererea de chemare în judecată. Pentru ca aceasta să fie validă trebuie să respecte condiţiile impuse de lege. Obiectul cererii reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, respectiv:
– obligaţia de a face sau a nu face un anumit lucru,
– anularea unui act juridic,
– revendicarea unui bun,
– restituirea unei sume de bani,
– desfacerea căsătoriei,
– constatarea nulităţii unui contract, etc.
Cererea de chemare în judecată trebuie să fie motivată în fapt, respectiv reclamantul trebuie să povestească pe scurt ce s-a întâmplat, cum s-a ajuns la respectivul litigiu şi în drept, adică indicarea articolelor din lege pe care se bazează, respectiv cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească. Deci, existenţa dreptului dar şi încălcarea lui trebuie dovedită. În acest sens, reclamantul va propune probe şi va solicita instanţei admiterea lor.
Proba cu martori – dacă sunt persoane care pot dovedi adevărul prin mărturia lor. Martorii pot fi citaţi chiar şi în cazul în care aceştia refuză. Se va indica numele şi domiciliul fiecărui martor.
Proba cu interogatoriul părţii adverse pe situaţia de fapt.
Cererea se redactează în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt, plus un exemplar pentru instanţă şi se depune la registratura instanţei competente. Trebuie să fie însoţită obligatoriu de înscrisurile pe care se întemeiază, respectiv câte un exemplar pentru fiecare pârât şi unul pentru instanţă, chitanţa prin care se dovedeşte plata taxei judiciare de timbru, în cuantumul prevăzut de lege pentru acţiunea respectivă şi de timbrul judiciar, conform valorii prevăzute de lege.
Taxa de timbru se plăteşte la CEC iar timbrul judiciar se achiziţionează de la poştă. Valoarea acestora se poate afla de la judecătorul de serviciu.
Pârâtul răspunde la acuzaţiile care i se aduc prin întâmpinare. Aceasta se aseamănă cu cererea de chemare în judecată şi trebuie să conţină:
– excepţii procesuale, motivarea în fapt şi în drept (se răspunde la fiecare capăt de cerere),
– dovezile cu care se apără (se depun copii certificate de pe înscrisuri), semnătura care este obligatorie.
Excepţiile sunt motivele juridice care pot să ducă la amânarea sau suspendarea judecăţii. Se împart în două categorii:
– excepţii de fond,
– excepţii de procedură.
Excepţiile de fond cele mai frecvente sunt:
– prescripţia, atunci când cererea de chemare în judecată a fost iniţiată după trecerea termenului prevăzut de lege în acest sens,
– puterea lucrului judecat, când cauza respectivă a mai fost judecată o dată şi s-a dat o sentinţă definitivă şi irevocabilă,
– lipsa de calitate, atunci când cel care a iniţiat acţiunea în instanţă nu avea acest drept.
Cele de procedură sunt:
– încălcarea unor reguli de procedură, respectiv citare cu menţionarea greşită a numelui sau a adresei,
– de competenţă,
– de organizare judecătorească.
Le poate invoca partea interesată sau din oficiu.
