Consecinţele evenimentelor
Violenţa deosebită a mineriadei din septembrie 1991 s-a soldat, pe lângă pagube materiale enorme, şi cu răniţi şi pierderi de vieţi omeneşti. Cel mai mare număr de răniţi a fost înregistrat în rândul forţelor de ordine. Pe parcursul celor cinci zile au fost răniţi 238 de militari, dintre care 167 (11 ofiţeri, 18 subofiţeri şi 138 de militari în termen) de la trupele de jandarmi şi 71 (7 ofiţeri şi 64 de subofiţeri) cadre ale Poliţiei. Din acest total de 238 de răniţi, un număr de 86 au fost internaţi în spital, pentru diferite perioade de timp.
Răniri deosebit de grave au suferit:
– lt. col. Dan Dudescu (jandarm), cu arsuri grave I-II pe faţă, desprindere de cornee, ruptură bilaterală timpan;
– plt. Gheorghe Cucu (jandarm), arsuri gradul I-II pe faţă, desprindere de cornee, ruptură bilaterală timpan;
– soldat Nicolae Lazăr, arsuri gradul II-IV, ulterior decedat;
– soldat Costel Cruntu, arsuri gradul II-III;
– soldaţii Ion Ţăranu şi Vasile Ivaşcu, cu traumatisme cerebrale deosebit de grave.
Din rândul cadrelor Inspectoratului General de Poliţie au fost răniţi grav lt. maj. Teodor Cazacu (plagă tăiată urechea dreaptă), sergent major Viorel Năstase (politraumatism cranio-cerebral şi toracic deschis) şi plt. Dorel Miţan, cu plagă împuşcată gamba dreaptă.
Manifestanţi şi populaţie
S-au prezentat la spitale un număr de 445 de persoane, din rândul cărora au fost reţinute pentru internare 50 (19 mineri şi 31 de alţi cetăţeni). Rănirile acestora au fost cauzate de intervenţia de respingere a atacurilor manifestanţilor de forţele de ordine, dar şi de alte cauze.
S-au înregistrat trei pierderi de vieţi omeneşti la data de 25 septembrie, toate în Piaţa Victoriei.Doi dintre cei decedaţi aici sunt Andrei Frumuşanu, de 24 de ani, şi Aurica Crăiniceanu, de 27 de ani. Rapoartele de expertiză legală au arătat că decesele au survenit ca urmare a împuşcării lor cu proiectile atipice, respectiv cu motorul reactiv al unor cartuşe de iluminare. S-a constatat că la acest tip de muniţie s-au făcut modificări. Al treilea deces a fost cel al militarului în termen de la trupele de jandarmi, Nicolae Lazăr, care a încetat din viaţă la 28 septembrie 1991, la Spitalul de chirurgie plastică şi reparatorie Titan, din Bucureşti. Asupra militarului s-a aruncat o sticlă incendiară, în timp ce apăra o fereastră a clădirii Guvernului.
Să nu-l uităm nici pe Ionel Enea, din Moţăţei-Gară, judeţul Dolj, care a murit după ce a fost agresat de mineri, în oraşul Vulcan.
Alte urmări
Cu excepţia împrumutului Băncii Mondiale, care a rămas valabil, toate acreditivele referitoare la operaţiunile de import-export ale României, inclusiv cele pentru împrumuturile de bază pentru petrol, gaze şi energie, au fost blocate, deoarece comunitatea internaţională a pierdut orice încredere în ţara noastră. Până şi creditul canadian pentru centrala atomoelectrică de la Cernavodă a fost blocat. Convertibilitatea leului şi unificarea cursurilor de schimb, care urmau să fie efectuate în ziua de vineri, 27 septembrie 1991, nu s-au mai putut realiza.
Un număr important de ţări, cum ar fi cele din Comunitatea Economică Europeană, 12 la număr, au amânat negocierile cu România privind încheierea Acordului de asociere a României. Unele ţări membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb au manifestat rezerve legate de începerea negocierilor cu ţara noastră, invocând instabilitatea politică şi economică. Negocierile de aderare a României la Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, preconizate pentru luna octombrie 1991 au fost amânate. S-au creat noi blocaje economico-financiare în ceea ce priveşte colaborarea cu Fondul Monetar Internaţional, Banca de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Consiliul Europei.
O delegaţie a Băncii Mondiale şi reprezentanţii aflaţi la Bucureşti pentru negocieri în vederea acordării unor împrumuturi destinate restructurării economice au întrerupt discuţiile, părăsind Capitala.
Pagube enorme
Au fost amânate o serie de vizite şi contacte la nivel înalt sau ministerial cu diferite ţări, cum ar fi:
– amânarea vizitei preşedintelui României în Bulgaria;
– amânarea vizitei în România a primului-ministru al guvernului grec;
– anularea vizitei primului-ministru român în Austria;
– amânarea vizitei în România a ministrului iordanian al Energiei şi Resurselor Naturale;
– anularea sosirii delegaţiei Eximbank din Japonia;
– anularea vizitei delegaţiei comerciale din Filipine;
– anularea vizitei delegaţiei comerciale din Malaezia.
Pagubele materiale provocate în timpul evenimentelor violente declanşate de mineri în perioada 23-28 septembrie 1991 au fost evaluate la peste 86 milioane de lei, calculate potrivit preţurilor şi tarifelor în vigoare la acea dată.
Organizaţii şi persoane care au luat parte la evenimente
Liga Sindicatelor Miniere Libere din Valea Jiului. Ulterior reorganizării fostului Combinat Minier Valea Jiului în noiembrie 1990 şi înfiinţarea Regiei Autonome a Huilei Petroşani, au fost create noi posturi TESA, iar producţia de cărbune a scăzut substanţial. Starea tehnică a minelor s-a degradat, iar la deteriorarea climatului de ordine şi disciplină din unităţile miniere a contribuit şi Liga Sindicatelor Miniere Libere Valea Jiului, îndeosebi liderul ei – Cozma Miron – care a încălcat deseori atribuţiile statutare şi legile ţării, asumându-şi şi intervenind în probleme de competenţa conducerii Regiei, exploatărilor subordonate sau chiar administraţiei locale.
Astfel, prin acţiunile iniţiate de acesta, au fost schimbaţi directorii de la Exploatarea Minieră Lupeni, inginerul-şef de la Lonea, de asemenea, primarii oraşelor Petrila şi Lupeni şi a creat stări de tensiune în rândul conducerii Regiei şi Departamentului de profil, subminându-le autoritatea prin presiuni şi ameninţări în scopul obţinerii de avantaje.
Pe propria moşie
Atitudinea de sfidare şi aroganţă faţă de reprezentanţii instituţiilor statului i-a fost alimentată liderului Cozma de indulgenţa şi toleranţa cu care acesta a fost tratat ori de câte ori venea în Bucureşti, pentru a rezolva noi şi noi revendicări şi probleme. Avea legitimaţie de liberă intrare la Guvern, iar dacă nu rezolva vreo problemă la ministere sau la primul-ministru, apela pentru sprijin la Preşedinţie sau la conducerea Serviciului Român de Informaţii.
Atitudinea concesivă şi preferenţială a autorităţilor publice a contribuit la întărirea concepţiei şi la radicalizarea comportamentului liderilor sindicali din Valea Jiului, conform cărora revendicările trebuie impuse cu forţa, iar minerii trebuie să dicteze locul şi ora întâlnirii cu demnitarii statului şi regulile de protocol al tratativelor duse. Neacceptarea de Guvern a unor cereri şi revendicări excesive ale liderului Cozma, plus aprecierea acestuia că la întâlnirea de la Ţebea a fost marginalizat de preşedinte şi primul-ministru i-au creat un resentiment, chiar o ură personală faţă de Petre Roman, ceea ce l-a determinat pe Cozma să afirme în public: „… eu l-am pus, eu îl dau jos!”.
Cu pumnul şi toporul
Asumându-şi nejustificat meritul exclusiv al rezolvării dorinţelor minerilor la nivelurile Puterii, ca urmare a frecventelor deplasări la Bucureşti, Cozma şi-a creat imaginea omului care le rezolvă pe toate. În acest context, a început să acţioneze ca şi cum ar fi fost prefectul judeţului, primarul oraşului, şeful Poliţiei, şeful Serviciului Român de Informaţii şi directorul general al Regiei. Edificatoare asupra acestei atitudini sunt afirmaţiile făcute în faţa Comisiei de anchetă: „Vă previn, nu pot să admit nişte oameni tâmpiţi în fruntea unui Guvern” şi, vorbind despre preşedinte, a spus: „Ţara asta este o pălărie prea mare pentru el”.
Concepţiile extremiste manifestate de Cozma Miron pot fi exemplificate prin faptul că la întâlnirea de la Petroşani, cu liderii sindicali ai confederaţiilor miniere, a reproşat acestora laşitatea, pentru că nu au participat la evenimentele din septembrie şi că „legea se face cu pumnul, toporul şi piconul, nu prin discuţii democratice”.
Fără frică
În derularea evenimentelor violente, Cozma a fost permanent în fruntea grupurilor ce s-au deplasat la Bucureşti, s-a aflat în mijlocul celor care au atacat Guvernul, Parlamentul, Palatul Cotroceni şi Televiziunea. Nu a întreprins nimic pentru a stopa devastările şi actele de violenţă comise în oraşele Vulcan şi Petroşani, în staţiile C.F.R. dintre Petroşani şi Bucureşti, precum şi în Capitală. De asemenea, a cunoscut, iniţiat, acceptat şi încurajat acţiunile de forţă şi ameninţare asupra personalului care este responsabil cu siguranţa circulaţiei feroviare.
Cităm din depoziţia lui Cozma Miron în faţa Comisiei de anchetă: „V-am spus că nu-mi este frică de dumneavoastră. Vă spun: «Da, domnule! Eu i-am adus la Bucureşti, să ştiţi că nu-mi este frică de dumneavoastră!»”.
Cozma a fost sprijinit în toate acţiunile sale de ceilalţi membri ai Biroului Executiv al Consiliului Ligii, Torşan Ilie şi Drella Matei Nicolae, precum şi de alţi lideri.
Tentativă de lovitură de stat
Prezenţa minerilor în Bucureşti a dat prilej unor grupări politice extraparlamentare, unor sindicate, federaţii şi confederaţii sindicale, prin liderii acestora, preocupate de schimbări prin mijloace neconstituţionale ale organismelor puterii legal constituite, de a se folosi de revendicările acestora şi de a le deturna în scopuri politice, încercându-se în fapt o lovitură de forţă dată principalelor instituţii ale statului.
La sosirea în Capitală, grupurile de mineri au fost întâmpinate de persoane cunoscute ca participante active şi frecvente la evenimentele turbulente şi acţiunile stradale ce au avut loc în Bucureşti în anii anteriori, majoritatea fiind înscrise în diverse formaţiuni politice extraparlamentare. Acestea, încă de la început, au instigat la violenţă, vizând înlăturarea organismelor de stat legal constituite şi au participat la organizarea şi desfăşurarea acţiunilor anarhice ce au avut loc.
Amintim pe câţiva care au reţinut atenţia în mod deosebit prin virulenţa activităţilor desfăşurate şi contribuţia importantă în derularea evenimentelor:
* Dumitru Mazilu, liderul Partidului Revoluţiei Române. În timpul evenimentelor din septembrie 1991 a încercat să formeze o alianţă cu alte formaţiuni politice extraparlamentare şi să prezinte ţării „o nouă formulă de conducere”, scop în care, în dimineaţa zilei de 27 septembrie 1991, s-a întâlnit cu Bogdan Hossu şi alţi lideri sindicali, unde a susţinut ideea coordonării acţiunilor sindicale în scopul obţinerii demisiei preşedintelui ţării, dizolvării Parlamentului şi înlocuirea acestuia cu „Sfatul Ţării”. La întâlnire a participat şi liderul sindical Badârcă Victor, de la Exploatarea Minieră Uricani, împreună cu alţi şapte mineri, iar Dumitru Mazilu i-a felicitat pentru acţiunea lor şi le-a cerut să continue până la înlăturarea preşedintelui, promiţându-le sprijin.
* Nica Leon. În ziua de 27.09.1991 s-a deplasat la Gara Băneasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare 9-B-27802, care aparţinea Vasilicăi Mosor şi a îndemnat minerii să meargă la Palatul Cotroceni, deoarece numai cu ajutorul lor preşedintele Iliescu poate fi îndepărtat de la conducerea ţării, promiţând celor care-l vor urma mâncare, băutură şi alte avantaje, după care s-a deplasat de la gară, împreună cu un individ şi un miner, la Palatul Cotroceni. În urma lor a venit un autoturism cu nr. 10-B-4190, aparţinând lui Octavian Kiss şi cinci autobuze pline cu mineri. În aceeaşi zi, în jurul orei 20.00, a citit la postul de radio „UNI-FUN” un comunicat din partea P.L.U., prin care a făcut apel la toţi bucureştenii să se organizeze şi să respingă prin demonstraţii încercarea preşedintelui de a se menţine prin teroare la putere. În conţinutul comunicatului a incitat minerii împotriva preşedintelui şi a guvernului, cerând ca în acţiunile lor aceştia să fie ajutaţi de populaţia Bucureştiului. Era, pe atunci, preşedintele Partidului Liber Democrat.
* Nicu Stăncescu, preşedintele Partidului Unităţii Democratice. S-a implicat direct în evenimente şi a însoţit un grup de mineri la Televiziune, încercând să impună difuzarea unui comunicat pe post.
Un rol deosebit în organizarea şi conducerea violenţelor l-au avut reprezentanţii C.A.D.A. – Popescu Silviu şi Ghioc Ilie, care, pe lângă incitarea directă a participanţilor la evenimente, au încercat să acrediteze ideea că ei reprezintă armata, care-i susţine pe manifestanţi. Pe aceeaşi linie, se înscrie şi difuzarea în rândul forţelor de ordine a unor apeluri adresate în scris acestora de Fundaţia Democraţiei din România, condusă de col. (r) Iordan Rădulescu.
* Tânjală Hedrea Corneliu. Membru în conducerea Consiliului Naţional pentru înlăturarea monumentelor şi simbolurilor comunismului din România (o legătură apropiată a lui Dumitru Mazilu), a întâmpinat, la gara Băneasa, primul grup de mineri şi l-a însoţit în Piaţa Victoriei, instigându-i la răsturnarea Guvernului, afirmând că „un alt guvern este format şi aşteaptă să preia conducerea”.
* Lt. col. (r) Popescu Silviu Octavian. În ziua de 25.09.1991 a incitat manifestanţii să atace clădirea Guvernului, iar în ziua de 26.09.1991 a pătruns în forţă, împreună cu alţi demonstranţi, în clădirea Parlamentului. La data de 27.09.1991, la ora 12.00, aflat în Piaţa Universităţii, a îndemnat pe cei din jur să se deplaseze în Piaţa Revoluţiei, unde va avea loc un miting al Alianţei Civice.
În jurul orei 13.00 s-a aflat în mijlocul minerilor, în faţa Palatului Cotroceni, încurajându-i în acţiunea lor şi asigurându-i că este de la C.A.D.A., că armata nu se opune pătrunderii în Palat. S-a adresat în repetate rânduri minerilor, folosindu-se de portavoce şi staţia de amplificare instalată pe autoturismul cu nr.10-B-6434, cerându-le să rămână pe loc, întrucât vor fi sprijiniţi în acţiunea lor de zeci de mii de revoluţionari. A incitat populaţia Bucureştiului să declare grevă generală, afirmând că este colonel în Armata română şi că ştie cum să organizeze lupta.
Pentru readucerea minerilor la Cotroceni şi menţinerea lor în Bucureşti, s-a deplasat la gara Băneasa unde, folosindu-se de diversiunea că după plecarea lor de la Palat armata ar fi tras cu gloanţe de război în colegii acestora, a reuşit să creeze o stare de iritare destul de puternică pentru a-i face să-l urmeze la Cotroceni. Ca urmare a acestei incitări, au plecat spre Cotroceni două basculante şi trei autobuze pline cu mineri (prima basculantă având arborat steagul Alianţei Civice). La ora 18.30, aflându-se în Piaţa Universităţii, s-a ocupat de organizarea manifestanţilor şi ridicarea baricadelor, cerându-le acestora să se deplaseze pe şantierul din Piaţa Revoluţiei, de unde să aducă schele, materiale, utilaje pentru construirea baricadei, iar o parte să aducă alimente şi sticle goale.
În timpul serii a luat cuvântul din balconul Universităţii şi şi-a exprimat acordul cu acţiunile desfăşurate de mineri, iar prin prezenţa sa în Piaţa Universităţii a instigat în permanenţă prin portavoce la reluarea atacului asupra Televiziunii române. În final, s-a opus vehement plecării minerilor spre Băneasa, pentru a părăsi Bucureştiul. Făcea parte din conducerea C.A.D.A. Este persoana care a primit cea mai grea pedeapsă, după Miron Cozma. A plecat în străinătate şi nimeni nu l-a mai căutat.
* Găman Alexandru. Fost membru în conducerea Cartelului „ALFA”, la data de 27 septembrie, cu autoturismul propriu, pe care avea instalate patru gigafoane, a acţionat incitator în zona Palatului Cotroceni, iar la gara Băneasa a făcut apeluri repetate minerilor să revină în Capitală.
* Constantin Popescu, zis Titi. La data de 25.09. 1991, împreună cu Doina Cercel, Victor Baboi, Ilie Săftulescu şi alţii, s-a aflat printre principalii artizani ai acţiunilor de dezordine provocate în Bucureşti după venirea minerilor. A incitat la violenţă, aflându-se în faţa grupului de incendiatori. Era membru al Partidului Liber Democrat.
* Cercel Doina, zisă Rebeca, Baboi Victor, Săftulescu Ilie, Popescu Constantin au organizat în ziua de 25 septembrie 1991 grupuri de elemente turbulente în Piaţa Universităţii, care au participat la atacarea sediului Guvernului.
* Chesaru Radu Mihai, purtător de cuvânt la Partidul Alianţa Civică, a participat, instigând, la evenimentele din 25 şi 26.09.1991.
* Popescu Ovidiu a luat parte la acţiunile violente de la Sala Parlamentului. Era vicepreşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie”.
* Rădulescu Gheorghe. În ziua de 25.09.1991, între orele 19.00 şi 19.30, şi-a făcut apariţia în Piaţa Victoriei cu autoturismul marca Mercedes, cu nr. 1-B-70762, în care se aflau două persoane. După ce a parcat autoturismul în apropierea Muzeului „Grigore Antipa”, din portbagaj a distribuit minerilor şi civililor aflaţi în piaţă zeci de bucăţi de cornier metalic cu lungimea de 10-15 cm, pentru a fi folosite în acţiunile violente.
* Mircea Sevaciu. La data de 27.09.1991 a participat la acţiunile desfăşurate la Palatul Cotroceni, unde, împreună cu Popescu Silviu Octavian, instigau minerii să nu părăsească zona până la demisia preşedintelui. Era liderul Alianţei Confederative Intersindicale „15 Noiembrie” cu sediul în Braşov şi membru în Comitetul Director al Alianţei Civice din România.
Minerilor li s-a alăturat, pe parcursul evenimentelor, un număr însemnat de persoane din Bucureşti şi alte localităţi din ţară, care, de fapt, au sprijinit atacurile întreprinse împotriva instituţiilor. Majoritatea acestor elemente constituie o masă de manevră ce a fost folosită şi cu alte ocazii, compusă în principal din persoane fără ocupaţie, declasate, cu antecedente penale sau tarate psihic.
Aici se încheie retrospectiva şi analiza mineriadei din 1991. Mineriadele deveniseră, pentru România, fenomene ce aveau loc necruţător, în mod periodic. Mulţi au uitat sau se fac că uită toate cele întâmplate. Cei tineri nu au auzit de această pagină neagră a istoriei recente a României sau nu au înţeles ce s-a întâmplat, cu adevărat. Rolul demersului nostru jurnalistic acesta a fost: de a reaminti sau de a informa, de a spune lucrurilor pe nume, pentru ca fenomene asemănătoare, cu alţi actori şi în alte condiţii să nu mai fie permise niciodată. Şi vom face, şi mai departe, recurs la istorie. Fie că vrem sau nu vrem, fie că ne place sau nu, aceste evenimente sunt reale, au avut loc. Şi trebuie să le recunoaştem şi să ni le asumăm. Şi să facem imposibilă repetarea lor.
